Papa Francisc: Când ne ispitește disperarea, să ne întoarcem spre Isus
28.09.2017, Vatican (Catholica) - Miercuri, 27 septembrie 2017, Papa Francisc a vorbit despre dușmanii speranței, care ne duc adesea la descurajare și melancolie, și i-a îndemnat pe creștini să se împotrivească acestor tentații cu puterea rugăciunii. Unul dintre acești dușmani, așa cum spuneau călugării din antichitate, este „demonul amiezii”, care „întrerupe o viață de angajare, chiar în timp ce soarele arde sus”. „Această ispită ne surprinde atunci când ne așteptăm mai puțin: zilele devin monotone și plictisitoare, nici o valoare nu pare să mai merite truda. Această atitudine se numește apatie, care erodează viața din interior, ajungând să o lase ca pe un ambalaj gol.”
„A avea un suflet gol este cea mai rea piedică în calea speranței. Este un risc de la care nimeni nu se poate considera exclus; pentru că a fi ispitiți împotriva speranței poate să se întâmple și atunci când parcurgem drumul vieții creștine”. De aceea, este important „să păzim propria inimă, opunându-ne ispitelor de nefericire, care cu siguranță nu provin de la Dumnezeu. Și acolo unde forțele noastre ar apărea slabe și bătălia împotriva angoasei ar apărea deosebit de dură, putem recurge mereu la numele lui Isus.” Astfel, Pontiful ne-a îndemnat să repetăm o rugăciune simplă, care se găsește și în Evanghelii și rostită în multe tradiții spirituale creștine: „Doamne Isus Cristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ai milă de mine, păcătosul!”
Vorbindu-le celor adunați pentru audiența generală săptămânală, Sfântul Părinte a continuat cateheza sa despre virtutea teologală a speranței. A pornit de la mitul cutiei Pandorei – o femeie care a deschis o cutie ce îi era interzis să o deschidă. „Deschiderea vasului dezlănțuie atâtea nenorociri pentru istoria lumii. Însă puțini își amintesc de ultima parte a istoriei, care deschide o breșă de lumină: după ce toate relele au ieșit din gura vasului, un dar minuscul pare să-și ia revanșa în fața a tot răul care se răspândește”. Acest dar este speranța. „Acest mit ne vorbește despre cât de importantă este speranța pentru omenire”.
Papa a amintit cuvintele poetului francez Charles Péguy, al cărui poem: „Porticul misterului celei de-a doua virtuți”, este o reflecție amplă despre speranță. „El spune poetic că Dumnezeu nu se uimește mult pentru credința ființelor umane, și nici pentru caritatea lor; dar ceea ce într-adevăr îl umple de uimire și emoție este speranța oamenilor”. Poetul amintește „chipurile atâtor oameni care au trecut prin această lume – țărani, sărmani muncitori, migrați în căutarea unui viitor mai bun – care au luptat cu tenacitate în pofida amărăciunii unui prezent dificil, plin de atâtea încercări, însuflețit însă de încrederea că fiii vor avea o viață mai dreaptă și mai senină. Luptau pentru copiii, luptau în speranță.”
Speranța nu este o virtute pentru persoanele cu stomacuri pline. De aceea, „dintotdeauna săracii sunt primii purtători ai speranței. Și în acest sens putem spune că săracii, precum și cerșetorii, sunt protagoniștii istoriei”. „Uneori, a fi avut totul de la viață este un ghinion. Gândiți-vă la un tânăr care nu a fost învățat cu virtutea așteptării și a răbdării, care nu a trebuit să asude pentru nimic… A fost destinat la cea mai rea condamnare: aceea de a nu mai dori nimic. Aceasta este cea mai rea condamnare. A închide ușa în fața dorințelor, a viselor. Pare un tânăr, în schimb deja a coborât toamna asupra inimii sale.”
„Speranța este determinarea în inima celui care pleacă părăsind casa, pământul, uneori pe cei din familie și rudele – mă gândesc la migranți – pentru a căuta o viață mai bună, mai demnă pentru sine și pentru cei dragi ai săi. Și este și determinarea în inima celui care primește: dorința de a se întâlni, de a se cunoaște, de a dialoga… Speranța este determinarea de ‘a împărtăși călătoria’, deoarece călătoria se face în doi… Este o călătorie în doi, dar fără speranță acea călătorie nu se poate face. Speranța este determinarea de a împărtăși călătoria vieții… Fraților, să nu ne fie frică să împărtășim călătoria! Să nu ne fie frică! Să nu ne fie frică să împărtășim speranța!”
