Papa Francisc: Nu vă temeți de remușcările conștiinței; sunt simptome de mântuire
28.09.2017, Vatican (Catholica) - Să nu ne fie teamă să spunem adevărul despre viața noastră, să devenim conștienți de păcatele noastre și să le mărturisim Domnului pentru a ni le ierta, ne-a îndemnat Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 28 septembrie 2017, în cursul dimineții, în capela Casei Santa Marta, din Vatican. Inspirându-se din Evanghelia liturgiei zilei, din Luca 9,7-9, Pontiful a reflectat asupra relației dintre tetrarhul Irod Antipa și opera publică a lui Isus, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
Papa s-a referit la nedumerirea lui Irod cu privire la cele înfăptuite de Isus, despre care unii spuneau că ar fi Ioan Botezătorul înviat din morți, alții că ar fi Ilie sau un alt profet din vechime. Irod, a explicat Pontiful, percepea ceva ce nu era curiozitate, ci o remușcare în suflet, în inimă, dorind să îl vadă pe Isus pentru a se liniști. Dorea să vadă minunile înfăptuite de Isus, însă Domnul – nevoind să facă demonstrație, ca la circ, în fața regelui – a fost dat pe mâna lui Pilat, plătind cu moartea. Astfel, Irod – cel care a poruncit decapitarea Ioan Botezătorul – a acoperit o crimă cu o altă crimă, pentru a nu mai simți remușcarea.
Papa a spus: „Remușcarea este o rană care doare atunci când am comis ceva rău în viața noastră. Însă este o rană ascunsă, care nu se vede. Cel care o astfel de rană nu doar o vede ci ajunge chiar să se obișnuiască cu ea și să nu îi mai simtă durerea. Remușcarea este durerea provocată de conștientizarea înfăptuirii unui rău; o durere sufletească și trupească, ce se face simțită în existența persoanei. De aceea există și tendința de a face ceva pentru ca durerea să nu mai fie simțită.” Explicând că este un bine să simțim conștiința care ne acuză, care ne atrage atenția, motiv pentru care o conștiință care doare nu trebuie anesteziată, Sfântul Părinte a dat un sfat. „Noi trebuie, permiteți-mi termenul, ‘să botezăm rana’, adică să-i dăm un nume”.
Pentru vindecarea ei este necesară rugăciunea, pe lângă denumirea, adică identificarea cu claritate a plăgii. De asemenea, este necesar să învățăm să ne acuzăm pe noi înșine astfel încât adevărul să iasă la iveală, doar astfel putând fi posibilă vindecarea. „Să învățăm știința, înțelepciunea de a ne acuza pe noi înșine. Acuzându-mă ajung să simt durerea rănii și fac tot posibilul să aflu de unde vine acest simptom. Nu vă temeți de remușcările conștiinței: sunt simptom al mântuirii.” Pontiful a mai spus că este normal să ne temem de durerea conștiinței, după cum este firească tentația de a o anula, de a o înlătura, dar trebuie să fim conștienți de existența rănii din conștiință, să îi spunem pe nume, să o scoatem la lumină și să avem curajul de a ne acuza, pentru a păși pe calea iertării.
