Papa Francisc: Dumnezeu nu încetează să ne invite la ospățul ceresc
16.10.2017, Vatican (Catholica) - Duminică, 15 octombrie 2017, Papa Francisc a canonizat 35 noi sfinți ai Bisericii Catolice, spunând că oricât de des l-am respinge, Domnul continuă să ne iubească și să ne invite la a participa la ospățul ceresc. Pornind de la parabola ospățului de nuntă (Matei 22,1-14), Pontiful a subliniat că „în fața închiderilor față de invitațiile Sale, merge înainte, nu amână sărbătoarea. Nu se resemnează, ci continuă să invite. În fața ‘nu’-urilor, nu închide ușa în nas, ci include și mai mult. Dumnezeu, în fața nedreptăților îndurate, răspunde cu o iubire mai mare”.
Papa Francisc a explicat că noi, „când suntem răniți de greșeli și refuzuri, adesea păstrăm în noi insatisfacție și supărare”, dar Dumnezeu, „în timp ce suferă datorită ‘nu’-urilor noastre, continuă în schimb să relanseze, merge înainte ca să pregătească binele și pentru cel care face răul. Pentru că așa este iubirea, așa face iubirea; pentru că numai așa se învinge răul. Astăzi acest Dumnezeu, care nu pierde niciodată speranța, ne invită să facem ca El, să trăim după iubirea adevărată, să depășim resemnarea și alintările eu-ului nostru supărăcios și leneș”.
În cadrul unei Liturghii celebrate în fața a 35.000 de pelerini, în Piața San Pietro, Sfântul Părinte a canonizat 35 noi sfinți, între care și Cristobal, Antonio și Juan, trei adolescenți din secolul al 16-lea, din Mexic, care au fost bătuți până la moarte după convertirea lor la catolicism. În predica sa, Pontiful a reflectat asupra pericopei evanghelice din lecturile liturgice ale zilei de duminică, în care Isus se folosește de parabola ospățului de nuntă pentru a vorbi despre Împărăția lui Dumnezeu. În parabolă, oaspeții sunt invitați de rege la ospățul de nuntă al fiului său.
„Acei invitați suntem noi, noi toți, pentru că Domnul dorește ‘să celebreze nunta’ cu fiecare dintre noi. Așadar, raportul nostru cu El nu poate să fie numai acela al supușilor evlavioși cu regele, al servitorilor fideli cu stăpânul sau al școlarilor silitori cu învățătorul, ci este înainte de toate acela al miresei iubite cu mirele. Cu alte cuvinte, Domnul ne dorește, ne caută și ne invită, și nu se mulțumește ca noi să îndeplinim bunele îndatoriri și să respectăm legile Sale, ci vrea o adevărată comuniune de viață cu noi, un raport făcut din dialog, încredere și iertare.”
„Aceasta este viața creștină, o istorie de iubire cu Dumnezeu, unde Domnul ia inițiativa gratuit și unde niciunul dintre noi nu poate să se laude că numai el este invitat: nimeni nu este privilegiat față de alții, ci fiecare este privilegiat în fața lui Dumnezeu. Din această iubire gratuită, tandră și privilegiată se naște și se renaște mereu viața creștină… Dacă se pierde iubirea, viața creștină devine sterilă, devine un trup fără suflet, o morală imposibilă, un ansamblu de principii și legi care trebuie respectate fără un motiv. În schimb, Dumnezeul vieții așteaptă un răspuns de viață, Domnul iubirii așteaptă un răspuns de iubire.”
Episcopul Romei a arătat însă și faptul că unii oameni ignoră invitația și continuă să vadă de interesele lor. „Invitații nu se gândeau că nunta ar fi tristă sau plictisitoare, ci pur și simplu ‘n-au luat în seamă’: era distrași de interesele lor, preferau mai degrabă să aibă ceva decât să intre în joc, așa cum cere iubirea. Iată cum ne distanțăm de iubire, nu din răutate, ci pentru că preferăm acel al meu: siguranțele, autoafirmarea, comoditățile… Atunci ne tolănim pe fotoliile câștigurilor, ale plăcerilor, ale vreunui hobby care ne face să fim puțin veseli, dar astfel îmbătrânim repede și rău, pentru că îmbătrânim înăuntru: când inima nu se dilată, se închide, îmbătrânește.”
Noii sfinți au răspuns cu toții lui Dumnezeu cu iubire, dar Pontiful ne-a atras atenția că nu este suficient doar să răspundem o dată „Da” la invitația lui Dumnezeu și apoi să nu facem nimic. „Este nevoie să îmbrăcăm haina, este nevoie de obișnuința de a trăi iubirea în fiecare zi… Avem nevoie să ne îmbrăcăm în fiecare zi cu iubirea Sa, să reînnoim în fiecare zi alegerea lui Dumnezeu”. Papa ne-a îndemnat să îi cerem Domnului, prin mijlocirea noilor sfinți, harul de a alege, a îmbrăca și a menține curată haina albă primită la Botez, „haina de nuntă pentru Dumnezeu”. „Ce este de făcut? Înainte de toate, să mergem să primim fără frică iertarea Domnului: este pasul decisiv pentru a intra în sala nunții ca să celebrăm sărbătoarea iubirii cu El.”
