Papa Francisc: Isus nu cere să fim bule de săpun, ci coerența vieții
20.10.2017, Vatican (Catholica) - Domnul să ne dea harul „adevărului interior”, este rugăciunea cu care Papa Francisc a încheiat predica Sfintei Liturghii celebrată vineri, 20 octombrie 2017, în capela Casei Santa Marta, cu participarea mai multor grupuri de credincioși. Pontiful a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei (Romani 4,1-8; Psalmul 31; Luca 12,1-7), începând cu Scrisoarea către Romani. Apostolul îi îndeamnă pe creștinii din Roma să adere cu un act de credință la Dumnezeu, subliniind că „adevărata iertare a lui Dumnezeu este gratuită”, vine de la harul Său și din voința Sa, nu din ceea ce putem obține datorită faptelor noastre, citim pe situl Radio Vatican.
„Faptele noastre sunt răspunsul la iubirea gratuită a lui Dumnezeu, care ne-a îndreptățit și ne iartă întotdeauna”, a spus Papa. „Sfințenia noastră constă tocmai în a primi întotdeauna această iertare. De aceea, [apostolul] încheie citând psalmul pe care l-am spus în rugăciune: ‘Fericiți cei cărora le sunt iertate nelegiuirile și cărora le sunt acoperite păcatele! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i consideră păcatul!’ (Psalm 31). Domnul este cel care ne-a iertat păcatul originar și care ne iartă ori de câte ori mergem la El. Noi nu putem să ne iertăm păcatele prin faptele noastre, numai El iartă. Noi putem răspunde prin faptele noastre la această iertare”.
Din Evanghelia zilei, Sfântul Părinte a remarcat că Isus evidențiază „un alt fel de a căuta îndreptățirea”. El se referă la „cei care se cred drepți datorită aparențelor”. Sunt cei despre care Pontiful a spus că știu să-și arate „o față de iconiță, ca și cum ar fi sfinți”. În realitate, sunt ipocriți. Deși înăuntrul lor totul este murdar, vor să apară pe dinafară drepți și buni. În ei nu există substanță, duc o viață ipocrită iar adevărul lor e nul. „Aceștia își machiază sufletul, trăiesc din machiaj, sfințenia este un machiaj pentru ei. Isus ne cere mereu să fim adevărați, dar adevărați înăuntrul inimii și dacă se arată ceva, să se arate acest adevăr, ceea ce este înăuntrul inimii. Iată de ce acest sfat: când te rogi, du-te și fă-o în ascuns; când postești, acolo da, machiază-te puțin, pentru ca nimeni să nu vadă pe față slăbiciunea postului; și când dai de pomană, să nu știe stânga ce face dreapta, fă-o fără să fii văzut”.
Ei urmăresc o „îndreptățire prin aparențe”. Sunt „bule de săpun” pe care astăzi le vezi, dar mâine nu mai sunt. „Isus ne cere coerența vieții, coerență între ceea ce facem și ceea ce trăim în interior. Falsitatea face foarte mult rău, ipocrizia face foarte mult rău, este un mod de trai. În Psalmul responsorial am cerut harul adevărului înaintea Domnului. Este frumos ceea ce am cerut: ‘Doamne, ți-am mărturisit păcatul meu, nu l-am ascuns, nu am acoperit vinovăția mea, nu mi-am machiat sufletul. Am spus: îi voi mărturisi Domnului nelegiuirile mele și tu ai îndepărtat vina mea și păcatul meu’. Adevărul întotdeauna înaintea lui Dumnezeu, întotdeauna. Acest adevăr în fața lui Dumnezeu este cel care face spațiu pentru ca Domnul să ne ierte”.
