Papa Francisc: Creștinii care luptă pentru putere nu sfințesc numele lui Dumnezeu
21.10.2017, Vatican (Catholica) - „Spunem că suntem creștini, spunem că avem un Tată, dar trăim ca, nu spun ca animalele, ci ca persoane care nu cred nici în Dumnezeu nici în om, fără credință, și trăim făcând și răul, trăim nu în iubire ci în ură, în competiție, în războaie. Este sfințit în tinerele răpite de Boko Haram? Este sfințit în creștinii care luptă între ei pentru putere? Este sfințit în viața celor care plătesc un asasin pentru a se descotorosi de un dușman? Este sfințit în viața celor care nu se îngrijesc de copiii lor? Nu, acolo nu este sfințit numele lui Dumnezeu”, a spus Papa Francisc în conversația cu pr. Marco Pozza, teolog și capelan al închisorii din Padova, transmisă în programul „Tatăl nostru” pe canalul Tv2000.
Avanpremiera a fost prezentată în după-amiaza zilei de vineri, 20 octombrie 2017, în Filmoteca Vaticanului, în prezența prefectului Secretariatului pentru Comunicare al Sfântului Scaun, Mons. Dario Edoardo Viganò, a directorului Tv2000, Paolo Ruffini, a pr. Marco Pozza și a regizorului Andrea Salvatore. Din întâlnire, din cuvintele și din răspunsurile Papei date pr. Marco s-a născut și cartea „Padre nostro” a Papei Francisc, de la editura Rizzoli și Libreria Editrice Vaticana, care va apărea în Italia în 23 noiembrie, aflăm din materialul publicat pe ITRC.ro, în traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu.
Comentând punct cu punct pasajele din rugăciunea pe care ne-a învățat-o Isus Papa a afirmat: „Este nevoie de curaj pentru a ne ruga Tatăl nostru. Este nevoie de curaj. Spun: încercați să spuneți ‘Tăticule’ și să credeți cu adevărat că Dumnezeu este Tatăl care mă însoțește, mă iartă, îmi dă pâinea, este atent la tot ceea ce eu cer, mă îmbracă mai bine decât sunt florile câmpului. A crede este și un mare risc: și dacă nu este adevărat? A îndrăzni, a îndrăzni, dar toți împreună. Pentru aceasta a ne ruga împreună este atât de frumos: pentru că ne ajutăm unul pe altul să îndrăznim”.
„Când eram copii, acasă, atunci când pâinea cădea pe jos, ne învățau să o luăm imediat și să o sărutăm: niciodată nu se arunca pâinea. Pâinea este simbol al acestei unități a umanității, este simbol al iubirii lui Dumnezeu față de tine, Dumnezeul care îți dă de mâncare. Atunci când era de prisos, ce făceau (și fac) bunicele, mamele? O înmuiau cu lapte și făceau un tort, orice: dar pâinea nu se aruncă”. „Odată”, povestește Papa, „a venit la Buenos Aires imaginea Preasfintei Fecioare Maria de la Fátima și era o Liturghie pentru bolnavi, pe un mare stadion plin cu oameni. Eu eram deja Episcop, am mers să spovedesc și am spovedit înainte de Liturghie și în timpul Liturghiei.”
„La sfârșit aproape că nu mai erau oameni și eu m-am ridicat pentru a pleca, deoarece mă aștepta administrarea Mirului în altă parte. Însă a venit o doamnă micuță, simplă, îmbrăcată în negru, ca țărăncile din sudul Italiei când sunt în doliu, însă ochii săi splendizi îi luminau fața. ‘Dumneavoastră vreți să vă spovediți’, i-am spus eu, ‘dar nu aveți păcate’. Doamna era portugheză și mi-a răspuns: ‘Toți avem păcate…’ ‘Fiți atentă: poate că Dumnezeu nu iartă’. ‘Dumnezeu iartă tot’, a susținut ea cu siguranță. ‘Și de unde știți dumneavoastră?’ ‘Dacă Dumnezeu n-ar ierta tot – a fost răspunsul ei – lumea n-ar exista’. Aș fi voit să spun: ‘Dar dumneavoastră ați studiat la Gregoriana!’ Este înțelepciunea celor simpli, care știu că au un Tată care îi așteaptă mereu”.
Programul „Tatăl nostru” de pe canalul Tv2000 este structurat în nouă episoade, în fiecare miercuri, la ora 21, începând din 25 octombrie. Pr. Marco întâlnește și cunoscute personaje laice din lumea culturii și a spectacolului: Silvia Avallone, Erri De Luca, Maria Grazia Cucinotta, Simone Moro și Tamara Lunger, Carlo Petrini, Flavio Insinna, Umberto Galimberti, Pif. Primele opt episoade sunt introduse de cuvintele Papei urmate de conversația pr. Marco cu un oaspete, în timp ce în ultimul episod, din 20 decembrie, intitulat „Amen”, este transmis colocviul integral al Papei Francisc cu capelanul închisorii din Padova.
„Ceea ce ne cerea Papa, că este mai bună convergența decât concurența, aici s-a realizat”, a comentat Mons. Viganò, subliniind că programul s-a născut din colaborarea dintre Secretariatul pentru Comunicare al Sfântului Scaun și Tv2000, iar cartea dintr-o colaborare dintre Rizzoli și LEV. A citit apoi pasajul concluziv al prefeței pe care însuși Papa Francisc l-a scris pentru volum: „Această carte conține dialogul meu cu pr. Marco Pozza despre Tatăl nostru. Isus nu ne-a încredințat această rugăciune pentru ca să fie pur și simplu o formulă cu care să ne adresăm lui Dumnezeu: cu ea ne invită să ne adresăm Tatălui pentru a ne descoperi și a trăi ca adevărați fii ai Săi și frați între noi. Isus ne arată ce înseamnă a fi iubiți de Tatăl și ne revelează că Tatăl dorește să reverse asupra noastră aceeași iubire pe care o are față de Fiul din veșnicie. Așadar, sper ca fiecare dintre noi, în timp ce spune ‘Tatăl nostru’, să se descopere tot mai mult iubit, iertat, udat de roua Duhului Sfânt și astfel să fie capabil să iubească și să ierte la rândul său pe orice alt frate. Astfel vom avea o idee despre ce anume este paradisul”.
Noul responsabil editorial al LEV, fr. Giulio Cesareo, a subliniat la rândul său că la recentul salon de carte din Frankfurt s-au stabilit deja traducerile volumului în engleză, franceză, croată și spaniolă. „Când am vorbit despre aceasta pentru prima dată”, a subliniat directorul Tv2000, Paolo Ruffini, „eram fascinați de idee și înspăimântați. A face un program despre Tatăl nostru, despre rugăciunea cu care Isus le-a răspuns discipolilor care îi cereau: ‘Învață-ne să ne rugăm’. A încerca să restituim acelor cuvinte, pe care le cunoaștem toți, valoarea lor originală. A încerca prin televiziune (care consumă totul așa de rapid) să reflectăm la această rugăciune și să-i redescoperim frumusețea ascunsă, profunzimea, actualitatea”.
Pr. Marco Pozza a povestit cum s-a născut interviul luat Papei: „Eram în închisoare la Padova și înainte de a celebra Liturghia eram îngândurat. Unul dintre deținuți a observat aceasta și m-a întrebat: ‘Ce s-a întâmplat?’ Eu i-am povestit proiectul pe care îl realizam, pe atunci fără ca să fie prevăzut interviul luat Papei, și el mi-a spus: ‘După părerea mea dacă știe despre aceasta Papa Francisc, intră și el în program’. Nu prea l-am luat în serios, după aceea i-am scris Papei. Și după câteva zile ne-a telefonat, spunând că îi plăcea ideea. Am mers la el cu întrebările deținuților și cu întrebările mele. Și am vorbit cu un profet. Am avut percepția că vorbesc cu o persoană care îl întâlnește pe Cristos în fiecare zi.”
„La sfârșit am făcut o greșeală: când l-am salutat, l-am îmbrățișat și mi-a venit să-l numesc „tăticul” Francisc. De altfel, tatăl meu se numește Francisc. Iată ce anume mi-a dat să lucrez la acest program: am reușit să-l numesc pe Dumnezeu ‘Tăticule'”. Pentru preot, „a lucra la programul de la Tv2000 ‘Tatăl nostru’ a fost aproape o provocare: recitasem această rugăciune așa de multe ori în viața mea încât aproape că mă obișnuisem”. Sper, a concluzionat el, „în acest mic spațiu, să fi contribuit de a face zilnice, la îndemâna buzelor, aceste cuvinte festive”.
