Papa a corectat o interpretare a Cardinalului Sarah
23.10.2017, Vatican (Catholica) - După puțin mai mult de un an de la precizarea din iulie 2016, cu care Papa Francisc, printr-o notă a directorului de atunci al Sălii de Presă a Sfântului Scaun, pr. Federico Lombardi, clarifica faptul că nu erau deloc în vedere schimbări cu privire la orientarea la altar prevestite de Cardinalul Robert Sarah, prefectul Congregației pentru Cultul Divin a primit o nouă „corectare” din partea Pontifului. De data aceasta cu semnătură autografă, citim în materialul Vatican Insider tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Obiectul clarificării este recentul motu proprio Magnum principium despre traducerile liturgice, făcut cunoscut în septembrie, cu care Pontiful a modificat normativa canonică referitoare la traducerea în diferitele limbi. Făcând referință la Conciliul Vatican II, Papa a stabilit că traducerea, aprobată de Conferințele Episcopale naționale, să nu mai fie supusă unei revizuiri din partea Scaunului Apostolic (recognitio), ci confirmării sale (confirmatio), care nu se mai configurează ca o intervenție alternativă de traducere, ci ca un act cu care dicasterul liturgic ratifică aprobarea Episcopilor. Pe 12 octombrie, unele situri publicau un comentariu restrictiv la decizia papală, pe care Cardinalul Sarah și l-a însușit și l-a trimis Papei Francisc. Inițiativa personală a prefectului – nu era vorba despre un text al dicasterului – mai mult decât o contribuție adusă în atenția Papei, era prezentată de cel care o lansa ca o punere la punct publică pentru a reduce însemnătatea deciziei papale. În mod substanțial comentariul interpretativ trimis de Cardinal, considerând în toate și pentru toate încă în vigoare normele conținute în instruirea Liturgiam authenticam, din 2001, prezenta recentul document papal susținând că el „nu modifică în niciun mod responsabilitatea Sfântului Scaun, prin urmare nici competențele sale în privința traducerilor liturgice”, menținând de fapt pe același plan recognitio și confirmatio.
Papa, văzând difuzarea imediată a scrierii care i-a fost trimisă de Cardinal, a considerat oportun nu numai să răspundă în această privință, ci i-a și cerut să facă imediat publică pe web și tuturor Conferințelor Episcopale și această replică autoritară. Un răspuns care confirmă ceea ce este scris în motu proprio, respingând interpretarea restrictivă și explicând că este abrogată practica precedentă cu acest nou document. „Înainte de toate trebuie evidențiată importanța diferenței clare pe care noul motu proprio o stabilește între recognitio și confirmatio, stabilită bine în can. 838 § 2 și 3, pentru a abroga practica, adoptată de dicaster ca urmare a Liturgiam authenticam (LA) și pe care noul motu proprio a voit să o modifice. De aceea nu se poate spune că recognitio și confirmatio sunt «strict sinonime (sau) sunt interschimbabile» sau «interschimbabile la nivel de responsabilitate a Sfântului Scaun». În realitate, noul can. 838, prin distincția între recognitio și confirmatio, afirmă responsabilitatea diferită a Scaunului Apostolic în exercitarea acestor două acțiuni, precum și a Conferințelor Episcopale. Magnum principium nu mai susține că traducerile trebuie să fie conforme în toate punctele cu normele din Liturgiam authenticam, așa cum se efectua în trecut.”
Pentru aceasta, continuă Pontiful, fiecare număr din Liturgiam authenticam „trebuie re-înțeles cu atenție, inclusiv nr. 79-84, cu scopul de a distinge ceea ce este cerut de cod pentru traducere și ceea ce este cerut pentru adaptările legitime. Deci rezultă clar că unele numere din LA au fost abrogate sau au decăzut în termenii în care au fost re-formulate de noul canon”. Cât privește responsabilitatea conferințelor episcopale „de a traduce «fideliter», trebuie precizat că evaluarea cu privire la fidelitatea față de latină și eventualele corectări necesare, era misiunea dicasterului, în timp ce acum norma acordă Conferințelor Episcopale facultatea de a evalua bunătatea și coerența unui termen și a celuilalt în traducerile din original, chiar dacă în dialog cu Sfântul Scaun. Așadar confirmatio nu mai presupune o examinare detaliată cuvânt cu cuvânt, cu excepția cazurilor evidente care pot să fie prezentate Episcopilor pentru o ulterioară reflecție a lor. Acest lucru este valabil îndeosebi pentru formulele relevante, cum sunt rugăciunile euharistice și îndeosebi formulele sacramentale aprobate de Sfântul Părinte. În afară de aceasta, confirmatio ține cont de integritatea cărții, adică verifică să fi fost traduse toate părțile care compun ediția tipică.”
Papa Francisc mai explică faptul că procesul de a traduce textele liturgice relevante (de exemplu formulele sacramentale, Crezul, Pater noster), „nu ar trebui să ducă la un spirit de «impunere» Conferințelor Episcopale o unei anumite traduceri făcută de dicaster, pentru că aceasta ar leza dreptul Episcopilor stabilit în canon” și deja înainte de constituția conciliară Sacrosanctum Concilium la numărul 36. De aceea este „inexact” a atribui lui confirmatio finalitatea lui recognitio. Desigur, conclude Papa Francisc, confirmatio „nu este un act pur și simplu formal, ci este necesar pentru editarea cărții liturgice «traduse»: este acordată după ce versiunea a fost supusă Scaunului Apostolic pentru ratificarea aprobării Episcopilor, în spirit de dialog și de ajutor de a reflecta dacă și când ar fi necesar, respectând drepturile și obligațiile lor, luând în considerare legalitatea procesului urmat și modalitățile sale”.
