Papa Francisc: Iubirea, cheie pentru fidelitatea față de legământul cu Domnul
29.10.2017, Vatican (Catholica) - La tradiționala întâlnire de la miezul zilei pentru rugăciunea mariană „Îngerul Domnului”, Papa Francisc a comentat pe scurt pericopa evanghelică, „scurtă, dar foarte importantă”, citită astăzi în Liturghia latină. Este vorba de pasajul în care Isus sintetizează „cea mai mare poruncă din Lege”. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această duminică liturgia ne prezintă un text evanghelic scurt, dar foarte important (cf. Mt 22,34-40). Evanghelistul Matei ne relatează că fariseii se adună la un loc pentru a-l pune pe Isus la încercare. Unul dintre ei, un învățător al Legii, îi adresează această întrebare: „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă în Lege?” (v. 36). Este o întrebare capcană, pentru că în Legea lui Moise sunt menționate peste șase sute de precepte. Cum să se distingă, între toate acestea, marea poruncă? Însă Isus nu are nici o ezitare și răspunde: „Să îl iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău!” Și adaugă: „Să l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!” (v. 37.39).
Acest răspuns al lui Isus nu este cel așteptat, pentru că, între multiplele precepte din legea ebraică, cele mai importante erau cele Zece Porunci, comunicate direct de Dumnezeu lui Moise, drept condiții ale legământului de alianță cu poporul. Însă Isus vrea să dea de înțeles că fără iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele nu există adevărată fidelitate față de acest legământ cu Domnul. Poți face atâtea lucruri bune, să împlinește atâtea precepte, atâtea lucruri bune, dar dacă nu ai iubire, asta nu folosește.
Confirmă aceasta un alt text din Cartea Exodului, numit „codul legământului”, unde se spune că nu se poate sta în legământ cu Domnul și să îi maltratezi pe cei care se bucură de ocrotirea Sa. Și cine sunt aceștia care se bucură de ocrotirea sa? Biblia spune: văduva, orfanul și străinul, migrantul, adică persoanele mai singure și lipsite de apărare (cf. Ex 22,20-21). Răspunzând acelor farisei care l-au întrebat, Isus încearcă și să îi ajute să facă ordine în religiozitatea lor, să restabilească ceea ce contează cu adevărat și ceea ce este mai puțin important. Spune Isus: „În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea și Profeții” (Mt 22,40). Sunt cele mai importante, iar celelalte depind de acestea două. Și Isus a trăit chiar așa viața Sa: predicând și realizând ceea ce contează cu adevărat și este esențial, adică iubirea. Iubirea dă elan și rodnicie vieții și drumului de credință: fără iubire, fie viața fie credința rămân sterile.
Ceea ce Isus propune în această pagină evanghelică este un ideal minunat, care corespunde dorinței celei mai autentice a inimii noastre. De fapt, noi am fost creați pentru a iubi și a fi iubiți. Dumnezeu, care este Iubire, ne-a creat pentru a ne face părtași la viața Sa, pentru a fi iubiți de El și pentru a-l iubi, și pentru a iubi împreună cu El toate celelalte persoane. Acesta este „visul” lui Dumnezeu pentru om. Și pentru a-l realiza avem nevoie de harul Său, avem nevoie să primim în noi capacitatea de a iubi care provine de la Dumnezeu însuși. Isus ni se oferă nouă în Euharistie tocmai pentru aceasta. În ea noi îl primim pe Isus în exprimarea maximă a iubirii Sale, când El s-a oferit pe Sine însuși Tatălui pentru mântuirea noastră.
Fecioara Sfântă să ne ajute să primim în viața noastră „marea poruncă” a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele. De fapt, chiar dacă o cunoaștem încă de când eram copii, nu vom termina niciodată să ne convertim la ea și să o putem în practică în diferitele situații în care ne aflăm.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri la Caxias do Sul, în Brazilia, a fost proclamat fericit Giovanni Schiavo, preot de la Giuseppinii lui Murialdo. Născut pe colinele vicentine la începutul secolului al XX-lea, a fost trimis preot tânăr în Brazilia, unde a lucrat cu zel în slujba poporului lui Dumnezeu și a formării călugărilor și călugărițelor. Exemplul său să ne ajute să trăim în plinătate adeziunea noastră la Cristos și la Evanghelie.
Vă salut cu afect pe voi toți, pelerini italieni și din diferite țări, îndeosebi pe cei care provin din Ballygawley, Irlanda, Salzburg, Austria, și din regiunea Traunstein și Berchtesgaden, Germania. Salut participanții la Întâlnirea institutelor seculare italiene, pe care îi încurajez în mărturia lor adusă Evangheliei în lume; și asociația donatorilor de sânge FIDAS din Orta Nova, Foggia. Văd că sunt columbieni acolo! Salut comunitatea togoleză din Italia, precum și pe cea venezueleană cu imaginea Stăpânei Noastre de Chinquinquirá, „Chinita”. Fecioarei Maria încredințăm speranțele și așteptările legitime ale acestor două națiuni!
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
