PS Cornel Damian: Sfințenia, o chemare pentru toți
04.11.2017, București (Catholica) - „Termenul sfânt indică prezența în persoane a unei forțe divine și benefice, forță care le permite să se distanțeze de ceea ce este imperfect, slab, efemer. Dintre toți oamenii care au fost pe acest pământ, numai Cristos Domnul a avut în plinătatea Sa această forță și numai El poate să fie proclamat sfânt, așa cum cântăm la Gloria: ‘Tu Singur ești sfânt, tu singur Domn’.” Aceste explicații sunt date de Episcopul Cornel Damian, în articolul apărut în ultimul număr din „Actualitatea creștină”, revista Arhidiecezei de București.
În contextul lunii noiembrie, care se deschide cu sărbătoarea Tuturor Sfinților, Episcopul auxiliar de București explică accesibilitatea sfințeniei: „Și noi putem să ne înălțăm spre El și să participăm la sfințenia Lui. De altfel, Cristos a venit în această lume pentru a ne însoți spre sfințenia lui Dumnezeu.” Amintește că prin Botez suntem uniți de aceeași vocație: chemarea la sfințenie. „Căci sfințenia nu este un privilegiu, o prerogativă doar a unor persoane anume, sfințenia este un dar al lui Dumnezeu, pe care El îl oferă tuturor; nu exclude pe nimeni. Uneori suntem tentați să ne gândim că sfințenia este rezervată unui grup, eventual celor care au posibilitatea de a se dedica exclusiv rugăciunii. Nu aceasta este sfințenia! Putem deveni sfinți trăind cu iubire propria vocație – de persoane consacrate, de laici – și dând mărturie de o autentică viață creștină și evanghelică în fiecare zi.” Apoi citează din constituția „Lumen gentium” a Conciliului Vatican II: „toți creștinii, de orice stare sau condiție, sunt chemați la plinătatea vieții creștine și la desăvârșirea iubirii”; „prin această sfințenie se va ajunge la un mod de viață mai uman și în societatea pământească”. „Așadar, toți credincioșii sunt chemați și datori să tindă spre sfințenie și spre desăvârșirea proprie stării lor” (nr. 40, 42).
Prelatul întreabă apoi: Cum putem străbate acest drum al sfințeniei, pentru a răspunde chemării noastre? Putem realiza oare acest lucru cu propriile forțe? „Răspunsul este clar: o viață sfântă nu este, în primul rând, rodul efortului nostru, al faptelor noastre, pentru că Dumnezeu, Cel de trei ori sfânt, este acela care ne face sfinți, acțiunea Duhului Sfânt este cea care ne animă din interior, viața lui Cristos Înviat este cea care ni se transmite și care ne transformă.” De asemenea caută să răspundă întrebării dacă sfințenia este posibilă numai în interiorul Bisericii. „Într-un anumit sens, s-ar putea răspunde afirmativ. Dar, numai în parte. Conciliul Vatican II vorbește clar despre chemarea universală la mântuire, deci și a celor care nu sunt botezați și nu fac parte din Biserică. Afirmația se bazează pe faptul că nu poate fi exclus nimeni de la ceva care depășește meritul și alegerea omului.” Și încheie citându-l pe Fericitul Vladimir Ghika: „Fie ca sfințenia ta să crească și ca viața ta să devină bucuria fraților tăi, pe pământ precum în Cer”.
