Papa Francisc: Îngrijirea paliativă se opune durerii și singurătății

18.11.2017, Vatican (Catholica) - Într-un mesaj adresat profesioniștilor din domeniul medical joi, 16 noiembrie 2017, Papa Francisc a spus că atunci când vine vorba de îngrijirea de la sfârșitul vieții, tratamentele trebuie să se bazeze întotdeauna pe demnitatea umană și să țină cont de interesul pacientului. A mai subliniat că diferitele opțiuni medicale oferite trebuie să evite tentația atât de a eutanasia un pacient cât și de a urmări tratamente disproporționate care nu slujesc binelui integral al persoanei. Când vine vorba de a-i îngriji pe cei aflați la finalul vieții lor pământești, „se poate spune că imperativul categoric este de a nu-i abandona niciodată pe bolnavi”, a spus Papa.

Neliniștea de a ne afla în fața mortalității noastre umane și deciziile dificile pe care le avem de luat „ne pot ispiti să ne îndepărtăm de pacient”, a spus el, dar a avertizat că aceasta este etapa din viață în care suntem chemați cel mai mult să arătăm iubire, apropiere și solidaritate. Fiecare persoană – că este părinte, fiu, frate, medic sau asistentă medicală – trebuie să se dăruiască în modul lor propriu, și chiar dacă nu există întotdeauna speranța vindecării sau a unui tratament, „putem și trebuie întotdeauna să avem grijă de cei care trăiesc, fără a scurta noi înșine viețile, dar totodată fără a ne împotrivi zadarnic morții lor”.

În acest sens, a arătat importanța îngrijirii paliative, „care se dovedește foarte importantă în cultura noastră, opunându-se la ceea ce face moartea mai înfricoșătoare și de nedorit – durerea și singurătatea”. Papa Francisc a spus toate acestea într-un mesaj trimis participanților la Întâlnirea Europeană a Asociațiilor Medicale Mondiale, din 16-17 noiembrie, pe tema problemelor legate de sfârșitul vieții, întâlnire organizată în colaborare cu Academia Pontificală pentru Viață. Creșterea „posibilităților terapeutice ale științelor medicale” a făcut posibilă eliminarea diferitor boli, îmbunătățirea vieții și prelungirea vieții unei persoane, a spus Papa, arătând că în timp ce acestea sunt cu siguranță dezvoltări pozitive, există acum și pericolul de „a extinde viața prin mijloace de neimaginat în trecut”.

„Chirurgia și alte intervenții medicale au devenit tot mai eficiente, dar nu sunt întotdeauna benefice: ele pot susține sau chiar înlocui funcții vitale slăbite, dar nu este același lucru cu a promova sănătatea”. „Este licit din punct de vedere moral a decide să nu se adopte măsuri terapeutice sau să se întrerupă folosirea lor” atunci când aceasta nu corespunde standardului etic și umanist de ‘folosire proporțională a remediilor’… aceasta făcând posibilă decizia morală de a retrage ‘tratamentul exagerat'”. Citând Catehismul, Papa a arătat că „aici nu se dorește cauzarea morții; ci este pur și simplu acceptată incapacitatea de a o împiedica”.

„Această diferență de perspectivă redă umanitatea însoțirii muribunzilor, în același timp neîncercând să justifice suprimarea celor vii”. În situații clinice concrete, Pontiful a arătat că intră în joc diferiți factori care nu sunt întotdeauna ușor de evaluat. „Este nevoie de un discernământ atent al obiectului moral, al circumstanțelor îngrijirii și al intenției celor implicați”. Astăzi, tratamente sofisticate și costisitoare sunt tot mai mult disponibile „unor segmente tot mai limitate și privilegiate” ale populației. Aceasta duce la inegalitate în îngrijirea medicală, în țările mai bogate aceasta riscând să depindă mai mult „de resursele economice ale indivizilor decât de nevoile lor reale de tratament”.

„Pe de o parte, este nevoie să se țină cont de diferitele viziuni despre lume, convingeri etice și afilieri religioase, într-un climat de deschidere și dialog. Pe de altă parte, statul nu poate renunța la datoria sa de a-i proteja pe toți cei implicați, apărând egalitatea fundamentală în conformitate cu care fiecare este recunoscut sub lege drept o ființă umană trăind cu alții în societate”. O atenție specială trebuie acordată celor vulnerabili, care au nevoie de ajutor când vine vorba de a-și apăra propriile interese; dacă acest „nucleu de valori esențiale coexistenței” slăbește, atunci se va pierde și „posibilitatea de a cădea de acord în recunoașterea celuilalt, condiție pentru dialog și pentru însăși viața societății”.