Prima Zi Mondială a Săracilor la Iași
22.11.2017, Iași (Catholica) - În spirit de comuniune cu întreaga Biserică, și în Dieceza de Iași a avut loc duminică, 19 noiembrie 2017, prima Zi Mondială dedicată Săracilor. Acest moment a fost marcat printr-o Sfântă Liturghie, prezidată de PS Petru Gherghel, în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”, la ora 11.00.
Cuvântul Scripturii ales pentru această Primă Zi Mondială a Săracilor a fost: „Să nu iubim numai cu vorba, ci cu fapta și adevărul”! (1In 3,18) La începutul Sfintei Liturghii, Preasfințitul i-a salutat călduros pe credincioșii care au dorit să participe la celebrare și i-a introdus în specificul acestei zile vorbindu-le despre motivația și necesitatea unei zile dedicată celor săraci. Predica a fost ținută de pr. Cristian Diac, care a explicat înțelesul parabolei talanților, prin care Cristos ne spune că fiecare om este important în cadrul Bisericii prin darurile și carismele pe care le-a primit. Nu putem fi toți la fel, iar frumusețea Bisericii stă în diversitatea carismelor. Isus se întrupează mai ales pentru cei nevoiași, pentru cei care au probleme, nu vine pentru cei care sunt „rezolvați”. Vine pentru cei care se zbat într-o insuficiență de orice tip. El vine pentru cei din urmă pentru a-i pune într-o postură de întâietate spirituală.
Cei săraci sunt cei smeriți, cei care nu sunt fuduli, cei nevanitoși. Omul sărac este acela care își cunoaște limitele, acela care știe să se situeze corect într-o situație sau alta. Omul sărac este acela care, deși dispune de multe bunuri pământești, știe să rămână din punct de vedere spiritual sărac, adică acela care „în literă este bogat, în duh este sărac”. Cel sărac este un om capabil de a se detașa în mod liber de bunurile de care dispune. Este posibil și contrariul, adică să fii sărac material, dar să fii tot timpul obsedat de „tema achiziției”. Așadar, cel sărac este acela care se pune într-o postură decentă, de smerenie, umilință și respect, sau cel care, oricâte achiziții ar fi în jurul său, înțelege să păstreze interior sobrietatea celui care nu are și care nu se definește prin ceea ce are, ci prin ceea ce este.
Sărăcia evanghelică, pe care ne-o învață Isus, este o virtute și o vocație. Sărăcia și bogăția au existat dintotdeauna, însă ceea ce trebuie să ne pună pe gânduri este atitudinea noastră în ceea ce le privește. Mântuitorul ne spune că îi va fi foarte greu unui bogat să intre în împărăția Sa, chiar dacă noi uităm adesea înțelesul acestor cuvinte. Tot Isus mai spune: „La ce i-ar folosi unui om dacă ar câștiga lumea întreagă, dar și-ar pierde sufletul?” Apostolul Paul ne spune în scrisoarea a doua către corinteni următoarele cuvinte: „Căci voi cunoașteți harul Domnului nostru Isus Cristos, care, pentru voi, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru ca, prin sărăcia lui, voi să vă îmbogățiți”.
La finalul celebrării, Preasfințitul i-a îndemnat pe credincioși să se implice în mod activ, cu fapta, nu doar cu vorba, pentru cauza celor săraci. Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru această Zi Mondială a Săracilor trebuie să ne facă să trăim cu cei săraci bucuria evangheliei iubirii și a împărtășirii. Bogăția și sărăcia sunt două ipostaze ale conștiinței, două opțiuni fundamentale între care creștinul este chemat să aleagă. Sărăcia evanghelică este o condiție apriorică, indispensabilă, care ne apropie de împărăția lui Dumnezeu și de persoana lui Isus Cristos, „care s-a făcut sărac pentru ca noi să ne îmbogățim”. (Alin-Corneliu Sabău pentru Ercis.ro)
