Papa Francisc: Să fim vigilenți
03.12.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc s-a întors azi-noapte din călătoria sa în Asia, respectându-și totuși întâlnirea tradițională de la miezul zilei pentru rugăciunea Angelus. La finalul rugăciunii, la saluturi, i-a amintit și pe români, în contextul Zilei Naționale. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi începem drumul Adventului, care va culmina la Crăciun. Adventul este timpul care ne este dat pentru a-l primi pe Domnul care ne vine în întâmpinare, și pentru a verifica dorința noastră de Dumnezeu, pentru a privi înainte și a ne pregăti pentru întoarcerea lui Cristos. El se va întoarce la noi la sărbătoarea Crăciunului, când vom aniversa venirea sa istorică în umilința condiției umane; dar vine în noi ori de câte ori suntem dispuși să îl primim și va veni din nou la sfârșitul timpurilor, „să îi judece pe cei vii și pe cei morți”. Pentru aceasta trebuie să fim mereu vigilenți și să îl așteptăm pe Domnul cu speranța de a-l întâlni. Liturgia de astăzi ne introduce tocmai în această temă sugestivă a vegherii și așteptării.
În Evanghelie (cf. Mc 13,33-37) Isus îndeamnă să fim atenți și să veghem, pentru a fi gata să îl primim în momentul întoarcerii. Ne spune: „Aveți grijă, vegheați, pentru că nu știți când va fi timpul […]; ca nu cumva, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind” (v. 33-36). Persoana care este atentă este aceea care, în zgomotul lumii, nu se lasă năpădită de distragere sau de superficialitate, ci trăiește în manieră deplină și conștientă, cu o preocupare îndreptată înainte de toate spre alții. Cu această atitudine ne dăm seama de lacrimile și de necesitățile aproapelui și putem să îi percepem și capacitățile și calitățile umane și spirituale. Persoana atentă se îndreaptă apoi și spre lume, încercând să se opună indiferenței și cruzimii prezente în ea și să se bucure de comorile de frumusețe care există și trebuie păstrate. Este vorba de a avea o privire de înțelegere pentru a recunoaște fie lipsurile și sărăciile indivizilor și ale societății, fie pentru a recunoaște bogăția ascunsă în lucrurile mici de fiecare zi, chiar acolo unde Domnul ne-a pus.
Persoana vigilentă este aceea care primește invitația de a veghea, adică de a nu se lăsa cuprinsă de somnul descurajării, al lipsei de speranță, al dezamăgirii; și în același timp respinge solicitarea atâtor vanități de care este plină lumea și în cadrul cărora, uneori, se sacrifică timp și seninătate personală și familială. Este experiența dureroasă a poporului lui Israel, relatată de profetul Isaia: Dumnezeu părea că a lăsat poporul Său să rătăcească departe de căile sale (cf. 63,17), dar acesta era un efect al infidelității poporului însuși (cf. 64,4b). Și noi ne aflăm adesea în această situație de infidelitate față de chemarea Domnului: El ne arată calea bună, calea credinței, calea iubirii, dar noi căutăm fericirea noastră în altă parte. A fi atenți și vigilenți sunt bazele pentru a nu continua să „rătăcim departe de căile Domnului”, rătăciți în păcatele noastre și în infidelitățile noastre; a fi atenți și a fi vigilenți sunt condițiile pentru a-i permite lui Dumnezeu să intre năvalnic în existența noastră, pentru a-i reda semnificație și valoare cu prezența Sa plină de bunătate și de duioșie. Maria Preasfântă, model al așteptării lui Dumnezeu și icoană a vegherii, să ne conducă în întâmpinarea fiului său Isus, reînsuflețind iubirea noastră față de El.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Azi-noapte m-am întors din călătoria apostolică în Myanmar și Bangladesh. Mulțumesc tuturor celor care m-au însoțit cu rugăciunea și invit să se unească la aducerea mea de mulțumire Domnului, care mi-a dat harul să întâlnesc acele populații, îndeosebi comunitățile catolice, și să fiu edificat de mărturia lor. Este imprimată în mine amintirea atâtor fețe încercate de viață, dar nobile și zâmbitoare. Îi port pe toți în inimă și în rugăciune. Multe mulțumiri poporului din Myanmar și poporului din Bangladesh.
În rugăciunea mea amintesc în mod deosebit și poporul din Honduras, pentru ca să poată depăși în manieră pașnică actualul moment de dificultate. Adresez salutul meu vouă, romani și pelerini, prezenți aici. Salut îndeosebi credincioșii veniți din Bratislava, Slovacia, și din Ludwigshafen, Germania. Salut grupul din Pregaziol, Treviso, și pe tinerii candidați la mir din Mestrino, Padova; precum și comunitatea română care trăiește în Italia și care astăzi celebrează sărbătoarea națională a României. Urez tuturor o duminică frumoasă și un drum bun de Advent. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
