Comemorare în parohia Cioplea din București
06.12.2017, București (Catholica) - În data de 3 decembrie 2017, în prima duminică din Advent, credincioșii parohiei romano-catolice „Sf. Fecioară Maria, Regină” – Cioplea din București au participat, la ora 10.30, la o liturghie solemnă, celebrată în memoria și cinstea celor trei slujitori și binefacători ai bisericii, inmormântați în capela adiacentă, precum și a tuturor celor care au păstorit comunitatea până în prezent.
Evenimentul a fost prilejuit de intrarea în renovare a capelei „Preasfânta Inimă a lui Isus”, construită pe latura nordică a bisericii, în anul 1891, unde, de-a lungul timpului și-au găsit odihna veșnică vicarul general al Episcopiei de Nicopole, Augustino Bernardoni, preotul Iosif Iozu Bonov și Girolamo Cardini Momolo, important antreprenor fondator al precursorului Teatrului Național din București. Cu ocazia reparațiilor întreprinse în capelă a fost deschisă și cripta situată dedesubt, iar osemintele celor trei au fost scoase, curățate, unse cu uleiuri sfințite și redepuse spre odihna veșnică, în cadrul sfintei liturghii.
La doi ani după finalizarea construcției capelei, în anul 1893, au fost strămutate aici primele oseminte, cele ale lui Girolamo Cardini Momolo. De origine italiană, acesta se stabilește la București unde prin casătoria cu Ecaterina Timotei devine unchiul lui Ioan Luca Caragiale. Aici reușește să intre în proprietatea terenului, pe care, ulterior, au fost înălțate cofetăria și hotelul Capșa. Inițial acesta a fost bucătar, dar în timp, datorită abilităților sale antreprenoriale, reușește să își facă un nume în înalta societate bucureșteană și să construiască primul teatru din Valahia, la care participa doar protipendada vremii. Acesta funcționa vis-a-vis de Casa Capșa. La moartea sa, Momolo a fost depus în cimitirul parohial, ulterior osemintele sale fiind aduse în capelă.
În anul 1853, prin grija soției, Catherina Cardini Momolo a fost edificată actuala biserică, a cărei construcție a fost definitivată la 1859, prin contribuția oferită din banii agonisiți de soțul ei. Banii au fost donați pentru mântuirea sufletului răposatului ei soț. Augostino Bernardoni, născut în Italia la Lepricagni, în anul 1817 și-a facut studiile teologice la benedictini și pasioniști, iar în anul 1841, a fost sfințit preot la Roma. Începand cu 1844 a fost misionar apostolic în Vicariatul Apostolic al Bulgariei, slujind vreme de 2 ani în parohia Oresce. Din anul 1847 și până în anul 1884, la moartea sa, acesta a slujit ca Vicar General al Vicariatului Apostolic al Valahiei, fiind invitat să accepte acest oficiu de către episcopul de Nicopolis ad Hystrum Angelo Conte de Parsi.
În timpul îndelungatei sale păstoriri la Cioplea, timp de 35 de ani, cea mai de durată din istoria Diecezei de Nicopole, a refăcut clădirile aferente bisericii, a înzestrat parohia cu 22 de pogoane de teren arabil, a mutat cimitirul din spatele bisericii, a obținut de la statul român subvenții pentru clerul parohial. Deși a murit în 1884, trupul lui Augostino Bernardoni a fost adus la 1901 în actuala capelă.
Cel de-al treilea slujitor răposat al Bisericii care se odihnește acum în capelă este preotul Iozu Bonov. Acesta, născut chiar la Cioplea pe data de 6 decembrie 1864, a studiat la seminarul catolic din București și la cel din Cioplea, iar după sfințirea sa ca preot și-a desfășurat activitatea la parohiile „Bărăția” din București, în Râmnicu Vâlcea și Popești Leordeni. A mai activat ca econom general al Arhidiecezei de București și colaborator la Catedrala „Sfântul Iosif”. În timpul primului război mondial, fiind etnic bulgar, dar de naționalitate română, în perioada guvernului liberal condus de Ion I. C. Brătianu a fost arestat și internat într-un lagăr în Moldova, alături de alți preoți catolici ai Arhidiecezei. S-a stins din viață la 17 decembrie 1926, fiind înmormântat în capela familiei din Cioplea, ulterior, în anii ’70, osemintele sale fiind strămutate în cripta din capela bisericii,
Cu ocazia comemorării organizate pentru binecuvântarea și redepunerea osemintelor în criptă a fost lansat și volumul „Cioplea, reședință a episcopilor pasioniști (1806-1847)”, al autorului Marius Oanță, dedicat acelor evenimente și acelor oameni care datorită iubirii și carității lor față de aproapele au reușit să-i păstorească de-a lungul istoriei, pe bulgarii pavlicheni fugiți din calea persecutorilor otomani, spre crearea unei noi comunități, a cărui descendenți fac astăzi parte din parohia Cioplea. Printre toate evenimentele descrise în carte și informațiile noi prezentate, ne sunt evocate imaginea și activitatea primilor misionari pasioniști, Francesco Ferreri, Fortunato „Maria” Ercolani și Giuseppe Molajoni, desemnați să conducă din punct de vedere spiritual, începând cu anul 1781, Bulgaria și Valahia.
Astfel, în rugăciunile părintelui paroh, ale preotului Florin Buhalea, capelan militar responsabil cu pastorația catolicilor din armata Română, invitat special, și ale tuturor credincioșilor prezenți, au fost pomeniți toți acești păstori și binefacători ai comunității care prin zelul lor apostolic au susținut și îndrumat Biserica Catolică din Valahia. (text: Bernadeta Maria Lisacoschi; fotografii: Andreea Moro)
Imagini
