Papa Francisc despre lecția oferită de Fecioara de la Guadalupe
13.12.2017, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a marcat sărbătoarea Fecioarei de la Guadalupe celebrând marți o Liturghie în Bazilica San Pietro. A spus atunci că Fecioara mestită este un semn concret că Biserica este pentru toți, în special pentru săraci și marginalizați. Subliniind că Juan Diego, când i-a apărut prima oară Maria, a spus că e un nimeni și nu e demn de așa ceva, Pontiful a explicat că acest sentiment poate fi adesea simțit astăzi de comunitățile indigene din America Latină și de cele afro-americane, „în multe cazuri tratat fără respectarea demnității și egalității”.
Acest sentiment de rușine și de nevrednicie este împărtășit și de numeroase femei, „excluse din motive de gen, de rasă și de situație socio-economică”, de tineri care „primesc o educație de slabă calitate și nu au posibilitatea de a continua în studiile lor, nici să intre în piața locurilor de muncă pentru a înainta și a-și constitui o familie”, de săraci, șomeri, migranți, țărani fără pământ, copii și copile supuși la prostituția infantilă, frecvent legată de turismul sexual… Dar Maria, Mama lui Dumnezeu, este figură a Bisericii și „de la ea vrem să învățăm să fim Biserică cu față mestită, indigenă și afroamericană, față de țăran, de șomer, de copil și copilă, de bătrân și tânăr, pentru ca nimeni să nu se simtă steril nici nerodnic, pentru ca nimeni să nu simtă rușine sau să se simtă fără valoare”.
Pontiful a celebrat Liturghia pe 12 decembrie, în sărbătoarea Fecioarei de la Guadalupe. Aparițiile au avut loc în sec. XVI, când o „Fecioară din cer” s-a prezentat ca Mama adevăratului Dumnezeu unui indian sărac din Tepeyac, Juan Diego. Maria i-a cerut acestuia să îi comunice Episcopului dorința construirii unei biserici pe locul aparițiilor. Ca semn, faimoasa imagine a Fecioarei de la Guadalupe a fost imprimată miraculos pe tilma sa. Atât imaginea cât și tilma au rămas intacte după 470 de ani. Sfântul Părinte și-a concentrat predica în jurul lecturii din Luca în care Maria își vizitează verișoara Elisabeta, la scurt timp după Buna Vestire.
Papa a subliniat o aparentă contradicție: „Pe Elisabeta, femeia marcată de semnul sterilității, o întâlnim cântând sub semnul rodniciei și al uimirii”. Astfel, a invitat la reflecție asupra situației de sterilitate a Elisabetei, care avea astfel „un semn de rușine imprimat în propriul trup, fie pentru că se consideră vinovată de un păcat pe care nu l-a comis, fie pentru că se simte fără valoare, nefiind la înălțimea a ceea ce se aștepta de la ea. Să ne imaginăm, o clipă, privirile rudelor sale, ale vecinilor săi, ale ei înseși… sterilitate care pătrunde adânc și ajunge să paralizeze toată viața.” Dar la bătrânețe „a experimentat în propria viață, în propriul trup, împlinirea promisiunii făcute de Dumnezeu. Aceea care nu putea să aibă copii l-a purtat în sânul ei pe precursorul mântuirii. În ea înțelegem că visul lui Dumnezeu nu este nici nu va fi sterilitatea și nici de a stigmatiza sau a umple de rușine proprii copii, ci de a face să izbucnească în ei și din ei o cântare de binecuvântare.”
„Fraților”, și-a încheiat Pontiful predica, „în acest climat de comemorare recunoscătoare pentru faptul de a fi latinoamericani, să înălțăm în inima noastră cântarea Elisabetei, cântarea rodniciei, și să o recităm împreună cu popoarele noastre pentru ca să nu înceteze să o repete: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău, Isus.”
