Arhiepiscopul Pizzaballa: Se vorbește din nou despre Ierusalim și despre centralitatea sa
19.12.2017, Ierusalim (Catholica) - „Modul în care a fost prezentat gestul președintelui Trump cu privire la Ierusalim și contextul său nu ajută” la construirea seninătății și încrederii necesare procesului de pace. Însă „o notă pozitivă, în toată această hărmălaie de ipoteze, există: se vorbește din nou despre Ierusalim și despre centralitatea sa”. A spus aceasta Arhiepiscopul Pierbattista Pizzaballa, Administrator apostolic al Patriarhiei latine de Ierusalim, care susține că pentru Cetatea Sfântă „problema nu se află în găsirea de soluții, ci în voința reală de a găsi împreună o soluție”. Vă oferim interviul acordat de Arhiepiscop pentru Vatican Insider, după traducerea pr. Mihai Pătrașcu, publicată pe Ercis.ro.
– Gestul președintelui Trump cu privire la Ierusalim a provocat reacții de revoltă. Cum îl considerați?
– Este greu de evaluat până la capăt acel gest, fără a cunoaște motivațiile care l-au determinat și care sper să reiasă cu timpul și să facă lumină cu privire la acest eveniment straniu. În orice caz, modul în care a fost prezentat și contextul său nu ajută în acest moment la construirea acelui context de seninătate și de încredere necesar procesului de pace și construirii de perspective, care pot să fie numai în împărtășire și nu în excludere. Este clar că acum va fi mult mai dificil să se recreeze încrederea necesară pentru a ne întâlni. Deja vedem aceasta în reacțiile cancelariilor din țările arabe și nu numai.
– După părerea dumneavoastră, este posibil ca inițiativa americană și axa SUA cu saudiții să reamestece cărțile, deschizând adevărate perspective pentru un acord?
– Nu știu dacă această inițiativă va duce la ceva nou și diferit. Numai cu timpul vom înțelege. Desigur, procesul de pace are nevoie de unele elemente noi și de un spirit nou. Cinstit, nu știu dacă acest gest merge în direcția aceea. Repet, ne va spune timpul. În acest moment este dificil să-l gândim. Însă o notă pozitivă în toată această hărmălaie de ipoteze există: se vorbește din nou despre Ierusalim și despre centralitatea sa. Sper ca să nu fie un foc de paie și ca reflecția asupra semnificației acestui oraș pentru miliarde de persoane din lume să hrănească din nou îndelung discuțiile nu numai în cadrul politic, ci și în cel religios și cultural.
– Trump nu a vorbit despre Ierusalim capitală „unică și indivizibilă” a statului Israel. După părerea dumneavoastră, mai există posibilitatea unui acord care să ducă la existența a două capitale – una israeliană și cealaltă palestiniană – în același oraș?
– Nu există altă cale, cred eu. Desigur, există încă posibilitatea, chiar dacă este mai dificil, pentru că a fost rănită și mai mult încrederea necesară între toate părțile pentru a ajunge la un acord. Nu știu dacă există o surpriză în pălărie… vom vedea. Cum sunt lucrurile acum, totul este încă posibil, dar e mai dificil.
– Multe voci ale liderilor creștini, mai puțin valorizate de mass-media occidentale, s-au ridicat împotriva inițiativei americane. De ce?
– Cetatea Sfântă este la inima tuturor, este un simbol religios, istoric, cultural. Israelienii și palestinienii o revendică drept capitala lor politică. Însă și pentru creștini este un simbol spiritual la care nu se poate renunța. Este locul care ne cheamă la universalitate și la unitate. Ierusalimul este într-un anumit sens și al nostru sau, poate mai bine spus, și noi creștinii aparținem acestui oraș și suntem parte constitutivă a identității sale inclusive. Așa cum am spus deja de multe ori, creștinii au nevoie să își redobândească semnificația acestui oraș pentru viața lor de credință.
– Ierusalimul este un oraș simbol care stă la inima a trei mari religii: în afară de problema nerezolvată a unei capitale sau a două capitale, există problema conviețuirii și a accesului la locurile sfinte care se concentrează în puține sute de metri pătrați. Cum se iese din aceasta, după părerea dumneavoastră?
– Cu bunăvoință se poate ieși din aceasta. Deja au fost studiate în trecut diferite propuneri. Așa-numitul „țarc sacru”, indivizibil, nu este un tabu insurmontabil de înfruntat. Problema nu se află în a găsi soluții, ci în voința reală de a găsi împreună o soluție. Dacă există voință, se va găsi și calea.
