Papa Francisc: Religiozitatea autentică îl face pe om să crească
20.12.2017, Tokyo (Catholica) - Luni, 18 decembrie, Papa a dialogat în legătură video din Vatican cu studenții de la Universitatea Sophia din Tokyo. Institutul a primit de la tineri circa o sută de întrebări de adresat Sfântului Părinte. Din ele au fost alese 8. Un tânăr l-a întrebat care a fost cea mai mare bucurie a sa de când a fost ales Papă. Nu una singură ci a avut atâtea bucurii – a răspuns el. „Mai ales sunt foarte fericit când pot să fiu și să vorbesc cu persoanele, în mod special cu copiii, cu bătrânii, cu bolnavii. Mă ajută mult să fiu cu persoanele. Mă face mai tânăr și mă face fericit, îmi dă multă bucurie. Acestea sunt cele mai mari bucurii.”
Răspunzând la a doua întrebare, referitoare la o instruire care tinde să construiască o societate competitivă, papa a subliniat riscul să se râvnească numai la a face carieră: „Educația în loc să te facă să crești te face să te micșorezi, este în slujba meritocrației. Meritul este foarte important, dar când voi puneți în centru a toate meritul este deja o societate meritocratică, în care pentru a reuși uneori se ajunge la lucruri foarte urâte. […] Educația care nu privește la slujirea altora este o educație care merge spre faliment. Este o educație involutivă, care privește la ea însăși, și acest lucru este periculos. Motoul universității tale este «O educație pentru alții», o universitate pentru alții, o universitatea de slujire. Și aceasta este o mare bogăție.”
Care sunt cele mai mari preocupări și speranțe ale Papei pentru tinerii de astăzi? Aceasta a fost a treia întrebare. Sunt preocupat că pierd rădăcinile, amintirea, a spus Pontiful: „Rădăcinile culturale, rădăcinile istorice, rădăcinile familiale, rădăcinile umane: tinerii fără rădăcini” nu au capacitatea de a se dezvolta. „Calea cea mai potrivită pentru a găsi rădăcinile este de a-i încuraja pe tineri să dialogheze cu bătrânii”. Ce trebuie să facă un tânăr? Să regăsească amintirea, adică rădăcinile, dar să nu le țină în dulap, ci să le facă să dialogheze cu prezentul, privind la viitor. Acele rădăcini în fața provocării prezentului vor da roade, mâine vor înflori”. „Tinerii nu pot să fie statici, ar trebui să fie mereu în mișcare” și să meargă spre o promisiune, ancorați în rădăcinile lor și înfruntând provocarea prezentului. „Cu tinerii lumea se schimbă complet!”
A patra întrebare a fost despre importanța religiei. „Religia nu este o invenție teatrală, ci se naște din dorința inimii umane de a se transcende pe sine însăși și în această căutare de a se transcende pe sine însăși găsește absolutul, pe Dumnezeu. […] Fiecare religie te face să crești. Dacă găsim o persoană care spune că este religioasă și nu crește și nu este în slujba altora, acea persoană nu este religioasă, este idolatră. Caută câștiguri în acea poziție religioasă. Fiecare dimensiune religioasă adevărată și autentică te face să crești și în afară de asta, în timp ce te învață să te transcenzi pe tine însuți, te învață și să te pui în slujba altora. […] Religia te face să crești și marii oameni din istoria omenirii au fost persoane care erau religioase. […] Desigur, revelația creștină pe care eu o mărturisesc și pe care atâția creștini o mărturisesc are ca regulă fundamentală adorarea lui Dumnezeu și slujirea față de alții. Dacă un creștin nu îl adoră pe Dumnezeu și nu îi slujește pe alții, nu este un creștin. Spune că este un creștin…”. Papa a vorbit după aceea despre fenomenul fundamentalismelor: „Fiecare confesiune religioasă are un mic grup fundamentalist care nu răspunde la idealul religios” și duce la derive teroriste.
La o întrebare despre mediu și despre sărăcie, Papa a răspuns că „astăzi omenirea se află în fața unei opțiuni obligatorii. Ori ia în serios în considerație mediul ori merge spre limita distrugerii omenirii”. A amintit că a primit în Vatican unii șefi de stat din Oceania care i-au vorbit despre drama unor insule ce vor dispare în 20 de ani, pentru că marea a crescut din cauza încălzirii globale: „Sunt țări care urmează să dispară, sunt în acest pericol. Trebuie să fim responsabili și să ne îngrijim de pământul nostru.” Papa a vorbit despre despădurirea Amazoniei sau a altor păduri mari, care sunt oxigenul omenirii: „Despădurirea creează un dezechilibru enorm”. A arătat cu degetul împotriva intereselor economice care nu știu să se privească decât pe ele însele: „Nu putem sluji numai banul! Pare că unicul lucru care contează sunt finanțele și banul. Sunt în centrul interesului. Și totul este sacrificat pentru asta”. Și „dezechilibrul ecologic influențează asupra inegalităților sociale”, creează noi săraci. Și sărăcia crește „pentru că banul este în centrul întregului sistem economic mondial”.
„Multe persoane au o bună imagine despre Dvs. dar care este imaginea pe care o aveți despre Dvs însuți?”, a fost o altă întrebare. „Când ne pieptănăm, când ne spălăm pe față ne uităm în oglindă. Dar când oglinda devine parte a vieții tale, începi să dialoghezi cu oglinda, într-o atitudine aproape sau total narcisistă, ajungi la o patologie de autoreferențialitate. Cred că trebuie să fim foarte atenți când încercăm să ne evaluăm pe noi înșine. Trebuie să fim atenți să nu cădem în evaluarea oglinzii. Pentru că ne va înșela, ne va înșela mereu. M-ai întrebat care este imaginea pe care o am despre mine însumi. Încerc să nu mă privesc în oglindă. Pentru că este un lucru de care trebuie să te ferești în mod constant, căci vanitatea te poate apuca peste tot. Încerc, o dată sau de două ori pe zi, să mă privesc în lucrurile pe care le-am auzit în timpul zilei, în lucrurile care s-au întâmplat înlăuntrul meu” pentru „a mă evalua pe mine însumi pentru ceea ce am făcut, pentru decizia pe care am luat-o, pentru o atitudine pe care am avut-o”. Și conclude: „Cred că sunt un păcătos pe care Dumnezeu l-a iubit mult și pe care încă îl iubește. Și aceasta mă face foarte fericit.”
Cu privirea la problema refugiaților, Papa a răspuns că „astăzi este o problemă de relevanță deosebită”, dar se referă la istoria omului: „Omul este un migrant. Astăzi, Europa este constituită din migranți care timp de secole au venit în continent. Europenii nu sunt o rasă născută aici în Europa. Au rădăcini migratoare. […] Problema migratoare în Europa este cea mai mare tragedie după cel de-al doilea război mondial” și este o „problemă pe care trebuie să o înfruntăm”. Un migrant care fuge de război sau de foame „nu poate să fie refuzat. Este o persoană”: trebuie primită și integrată. Aceasta înseamnă a nu îi închide pe migranți într-un ghetou. „A integra înseamnă a primi persoana, a-i da o instruire și un loc de muncă”. Dimpotrivă, abandonarea persoanei, izolarea, poate crea probleme împotriva păcii, mărind grupurile teroriste. Un parcurs invers este amestecarea, noi familii care se nasc din integrarea popoarelor. „Desigur, migrantul trebuie să respecte legile din acea societate care îl primește”. După aceea Papa a vorbit despre iarna demografică din Europa: „Europenii nu au copiii. Și acel spațiu mai devreme sau mai târziu va fi ocupat de cei care vor veni”. Integrarea este modul pentru ca acest fenomen să aibă loc în manieră netraumatică.
Ultima întrebare a fost: „Ce imagine aveți despre Japonia? Aveți intenția de a veni să ne vizitați?” Sfântul Părinte a amintit că a fost o dată în Japonia, o săptămână la Tokyo. Și are imaginea „unui popor cu idealuri, unui popor cu o profundă capacitate religioasă, unui popor muncitor, unui popor care a suferit mult. Japonia îmi arată și unele probleme” precum „concurența excesivă, competitivitatea, consumul, consumul, consumul, consumul și apoi consumul… poate să îți dăuneze și să te priveze de acea forță pe care o ai. Acea forță mare și ideală. O excesivă meritocrație și competiție”. Însă Japonia este „o țară mare, o admir. Desigur că mi-ar plăcea să vin. Deja am primit o invitație oficială. Nu știu dacă pot veni în curând sau nu, pentru că am multe călătorii de făcut. Dar este un popor pe care îl iubesc foarte mult. Și sunt fericit că are aceste inițiative pentru a dialoga, pentru a căuta… continuă să fii neliniștit și cu aceasta vei salva acea mare cultură milenară pe care o ai.”
