Pr. Cantalamessa: Este Isus centrul vieții mele?
23.12.2017, Vatican (Catholica) - Sfântul Părinte a participat vineri, 22 decembrie, la cea de-a doua și ultima predică de Advent, prezentată la ora 9.00 de părintele Raniero Cantalamessa, predicatorul Casei Pontificale, în capela „Redemptoris Mater” din Palatul Apostolic. La predică, părintele Cantalamessa a vorbit despre omniprezența lui Cristos în timp, temă inspirată din afirmația „Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în vecii vecilor”, luată din Scrisoarea către Evrei, capitolul 13, versetul 8.
Urmărind trei aspecte – Cristos și timpul; Cristos: figură, eveniment și Sacrament și Întâlnirea care schimbă viața – părintele Cantalamessa a explicat că Mântuitorul Cristos „nu este doar centrul sau baricentrul istoriei omenești, cel care, prin venirea Sa, creează un înainte și un după în curgerea timpului, ci este și Cel care umple fiecare moment al acestui timp, fiind ‘plinătatea'”. Și a continuat: „Ce înseamnă aceasta transpus în plan personal? Înseamnă că Cristos trebuie să umple și timpul meu. A umple cu Isus cât mai multe momente posibile din propria viață: nu este un proiect imposibil. Nu înseamnă de fapt să te gândești tot timpul la Isus, ci să îți dai seama de prezența Sa, să te abandonezi voinței Sale, să îi spui rapid ‘Te iubesc!’ ori de câte ori se ivește ocazia (sau mai bine spus inspirația) de a reveni în noi înșine.”
Predicatorul Casei Pontificale a explicat și ce înseamnă prezența lui Cristos în Biserică, ca Sacrament, spunând că înseamnă să afirmi că „mântuirea pe care o împlinește devine activă în istorie prin semnele instituite de El”. A atras totodată atenția asupra unui pericol. „Când se vorbește despre prezența lui Cristos în istoria mântuirii ca figură, ca eveniment și ca Sacrament, trebuie evitată greșeala lui Gioacchino da Fiore (sau cel puțin atribuită lui) de a împărți întreaga istorie umană în trei epoci: epoca Tatălui, care ar fi Vechiul Testament; epoca Fiului, care ar fi Noul Testament și epoca Duhului Sfânt, care ar fi timpul Bisericii.” De ce? „Nu ar fi contrar numai învățăturii despre Treime (care acționează mereu împreună în operele ad extra), ci și învățăturii cristologice. Evenimentul Cristos nu este din cele trei momente sau din cele trei faze ale istoriei, ci este centrul lor, cel spre care tinde timpul de dinainte de El și de aici ia sens timpul de după El.”
Predicatorul a sugerat și câteva întrebări de referință necesare în acest timp de așteptare și de pregătire în vederea sărbătorii nașterii Domnului nostru Isus Cristos: Isus este și centrul vieții mele, al micii istorii personale? Este Isus centrul timpului meu? Ocupă un loc central doar în teorie sau și în practică. Este pentru mine un adevăr gândit sau și trăit?
