Papa Francisc: Ca magii, să ieșim din zona de confort căutându-l pe Isus
06.01.2018, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a marcat sâmbătă sărbătoarea Epifaniei încurajându-i pe credincioși să imite acțiunile magilor, care nu s-au atașat de confortul lumesc, ci au fost dispuși să plece și să își asume riscuri pentru a-l găsi pe Isus. „A merge […] este esențial pentru a-l găsi pe Isus”, a spus Pontiful pe 6 ianuarie, în Bazilica San Pietro. „Steaua Sa cere decizia drumului, truda zilnică a mărșăluirii; cere să ne eliberăm de poverile inutile și de fastuozități deranjante, care încurcă, și să acceptăm neprevăzutele care nu apar pe harta trăirii liniștite.”
Isus, a explicat Papa, se lasă găsit dacă e căutat: trebuie doar „să ne mișcăm, să ieșim. Să nu așteptăm; să riscăm. Să nu stăm nemișcați; să înaintăm.” Și a spus și care este exigența lui Isus: „celor care îl caută le propune să renunțe la fotoliile comodităților lumești și la căldura reconfortantă a propriilor șemineuri. A-l urma pe Isus nu este o normă de comportament care trebuie respectată, ci un exod care trebuie trăit. Dumnezeu, care a eliberat poporul Său prin parcursul exodului și a chemat noi popoare să urmeze steaua Sa, dăruiește libertatea și împarte bucuria mereu și numai pe drum. Cu alte cuvinte, pentru a-l găsi pe Isus, trebuie să depășim teama de a ne asuma riscuri, auto-satisfacția, delăsarea de a nu mai cere nimic de la viață. Trebuie să riscăm, pur și simplu pentru a întâlni un Prunc. Dar merită mult osteneala, pentru că găsindu-l pe acel Prunc, descoperind tandrețea și iubirea Sa, ne regăsim pe noi înșine.”
Și a semnalat apoi că în aceeași atitudine de ne-urmare a lui Isus nu cade doar Irod, care stă în palatul său, nici doar Ierusalimul, care preferă ca totul să rămână ca înainte, ci și preoții și cărturarii. „Ei cunosc locul exact și îl semnalează lui Irod, citând și profeția din vechime. Știu, dar nu fac un pas spre Betleem. Poate să fie tentația celui care este credincios de mult timp: dezbate despre credință, ca despre ceva ce știe deja, dar nu intră în joc personal pentru Domnul. Vorbește, dar nu se roagă; se plânge, dar nu face binele. În schimb, magii vorbesc puțin și merg mult. Deși nu sunt cunoscători ai adevărurilor de credință, sunt doritori și pe drum, așa cum evidențiază verbele din Evanghelie: ‘am venit să îl adorăm’, ‘au plecat; intrând în casă, căzând la pământ l-au adorat; au plecat pe alt drum în țara lor’ – mereu în mișcare.”
Pontiful a întrebat de oare doar magii au văzut steaua? „Poate pentru că puțini și-au ridicat privirea spre cer. De fapt, adesea în viață ne mulțumim să privim spre pământ: sunt suficiente sănătatea, câțiva bani și un pic de distracție. Și mă întreb: noi mai știm să ne ridicăm privirea spre cer? Știm să visăm, să îl dorim pe Dumnezeu, să așteptăm noutatea Sa, sau ne lăsăm transportați de viață ca o ramură uscată purtată de vânt? Magii nu s-au mulțumit să trăiască mediocru, să plutească. Au intuit că, pentru a trăi cu adevărat, este nevoie de o țintă înaltă și de aceea trebuie ținută sus privirea.” Desigur, a continuat Papa, sunt multe stele, pe lângă steaua lui Isus – și deci ispite diverse. „Există stele orbitoare, care provoacă emoții puternice, dar care nu orientează drumul. Așa este pentru succes, pentru bani, pentru carieră, pentru onoruri, pentru plăcerile căutate ca scop al existenței. Sunt meteoriți: strălucesc un pic, dar se izbesc repede și strălucirea lor dispare. Sunt stele căzătoare, care duc pe o pistă falsă în loc să orienteze. În schimb, steaua Domnului ne este mereu strălucitoare, dar este mereu prezentă; este blândă; te ia de mână în viață, te însoțește. Nu promite recompense materiale, ci garantează pacea și dăruiește, precum magilor, o bucurie foarte mare.”
În fine, la final Papa s-a oprit asupra gestului magilor de a oferi un dar lui Isus. „A oferi un dar plăcut lui Isus înseamnă a avea grijă de un bolnav, a dedica timp unei persoane dificile, a ajuta pe cineva care nu ne provoacă interes, a oferi iertarea celui care ne-a ofensat. Sunt daruri gratuite, nu pot lipsi în viața creștină.” Și a încheiat îndemnând: „Să privim mâinile noastre, adesea goale de iubire, și să încercăm astăzi să ne gândim la un dar gratuit, fără răsplată, pe care îl putem oferi. Va fi plăcut Domnului. Și să îi cerem Lui: ‘Doamne, fă-mă să redescopăr bucuria de a dărui’. Iubiți frați și surori, să facem ca magii: să privim în sus, să mergem și să oferim daruri gratuite.”
