Papa Francisc: Părinții și învățătorii nu sunt pe baricade diferite
06.01.2018, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a afirmat că educația este o problemă de familie și că, în loc să se contrazică între ei, părinții și învățătorii trebuie să colaboreze deschis și constructiv pentru a-i forma pe copii în spiritul valorilor care le pot permite să înfrunte provocările vremurilor de astăzi. Vorbind despre relația dintre educație și familie, Pontiful a spus că „toți știm că această alianță este în criză de mult timp și în anumite cazuri este complet ruptă”.
Cândva era o întărire reciprocă între stimulentele date de învățători și cele date de părinți, a explicat Sfântul Părinte la la audiența acordată Asociației Italiene a Învățătorilor Catolici. „Astăzi situația s-a schimbat, dar nu putem să fim nostalgici ai trecutului. Trebuie să luăm act de schimbările care au afectat fie familia, fie școala, și să reînnoim angajarea pentru o colaborare constructivă – adică, să reconstruim alianța și pactul educativ – pentru binele copiilor și tinerilor.” Dacă această sinergie nu mai are loc natural, trebuie să fie promovată prin planificare, iar dacă e nevoie cu contribuția experților în domeniul educațional. Pentru aceasta e nevoie de „o nouă complicitate între învățători și părinți. Înainte de toate renunțând să se creadă ca izvoare opuse, învinovățindu-se reciproc, ci dimpotrivă punându-se unii în pielea altora, înțelegând dificultățile obiective pe care și unii și alții le întâlnesc astăzi în educație și creând astfel o solidaritate mai mare: complicitate solidară.”
Vorbind despre cultura întâlnirii, Papa a spus că „învățătorii creștini, fie că lucrează în școli catolice fie în școli statale, sunt chemați să stimuleze în elevi deschiderea spre celălalt ca față, ca persoană, ca frate și soră de cunoscut și respectate, cu istoria sa, calitățile și defectele sale, bogățiile și limitele sale”. A încurajat formarea „de tineri deschiși și interesați de realitatea care îi înconjoară, capabili de îngrijire și de duioșie, care să fie liberi de prejudecata răspândită conform căreia pentru a valora trebuie să fie competitivi, agresivi, duri față de alții, în special față de cel care este diferit, străin sau cel care în orice mod este văzut ca obstacol în calea propriei afirmări.”
A abordat și tema educației ecologice, subliniind că nu e vorba de transmiterea unor noțiuni, ci de insuflarea unui stil de viață, atent la „casa noastră comună care este creația”. „Un stil de viață care să nu fie schizofrenic, adică, de exemplu, să se îngrijească de animalele care sunt pe cale de dispariție, dar să ignore problemele bătrânilor; sau să apere pădurea amazoniană, dar să neglijeze drepturile muncitorilor la un salariu just, și așa mai departe. Aceasta este schizofrenie. Ecologia la care trebuie educat trebuie să fie integrală. Și mai ales educația trebuie să insiste asupra simțului de responsabilitate: nu de a transmite sloganuri pe care alții ar trebui să le realizeze, ci să trezească gustul de a experimenta o etică ecologică pornind de la alegeri și gesturi de viață zilnică. Un stil de comportament care în perspectiva creștină își găsește sens și motivație în raportul cu Dumnezeu creator și răscumpărător, cu Isus Cristos centru al cosmosului și al istoriei, cu Duhul Sfânt izvor de armonie în simfonia creației.”
Papa și-a încheiat discursul mulțumindu-le participanților pentru prezență și pentru activitatea desfășurată, cerând desigur și rugăciunile lor.
