Cardinalul Parolin: Curia să poată deveni într-adevăr un ajutor pentru Papa
11.01.2018, Vatican (Catholica) - Iminenta călătorie apostolică în Chile și Peru, Sinodul tinerilor, Întâlnirea Mondială a Familiilor la Dublin și iarăși „Amoris laetitia” și reforma Curiei Romane. Suntem temele forte în interviul dat de Cardinalul Pietro Parolin portalului Vatican News și tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro. Secretarul de stat al Vaticanului se oprește înainte de toate asupra marilor așteptări pe care le nutrește Biserică în privința tinerilor, în anul în care va fi celebrarea Sinodului dedicat tineretului, în octombrie, precedat de un pre-sinod în martie:
– Desigur, anul acesta – anul 2018 – va fi caracterizat tocmai de o concentrare specială a atenției Bisericii la toate nivelurile sale asupra tinerilor, deci asupra așteptărilor lor, asupra aspirațiilor lor, asupra provocărilor pe care trebuie să le înfrunte și asupra speranțelor pe care le poartă cu ei, precum și asupra slăbiciunilor și asupra fricilor. Deci va fi un an important: Papa a amintit deja aceasta și în recentele discursuri în timpul acestei perioade a Crăciunului. Cred că lucrul cel mai inovator din această abordare este căutarea unei noi relații a Bisericii cu tinerii, inspirată dintr-o paradigmă de responsabilitate scutită de orice paternalism. Biserica vrea să intre cu adevărat în dialog cu realitatea tineretului, vrea să îi înțeleagă pe tineri și vrea să îi ajute pe tineri. În același timp aș vrea să mă refer la acel vestit discurs pe care l-a ținut John Kennedy când a luat în primire funcția sa, în îndepărtatul an 1961, când a spus: «Nu trebuie să vă întrebați ce poate face țara pentru voi, ci trebuie să vă întrebați ce puteți face voi, ce trebuie să faceți voi pentru țară». Cred că aceasta este, până la urmă, și abordarea inovatoare, adică Biserica îi întreabă pe tineri, Papa, Biserica îi întreabă pe tineri ce pot face ei pentru Biserică, ce contribuție pot da Evangheliei, răspândirii Evangheliei, astăzi! Și cred că la această invitație tinerii vor ști să răspundă cu generozitatea lor și cu entuziasmul lor.
– Tinerii amintesc, desigur, de familie. În august, la Dublin, Întâlnirea Mondială a Familiilor: o întâlnire importantă care vine la doi ani de la publicarea enciclicei Amoris laetitia. Ce bilanț se poate face, după părerea Dvs, cu privire la receptarea acestui document și de ce, după părerea Dvs, a provocat o confruntare așa de aprinsă în lumea catolică?
– Evident, Biserica după celebrarea celor două Sinoade și publicarea exortației apostolice Amoris laetitia, s-a pus în această direcție. Și cu siguranță, și celebrarea Zilei Mondiale a Familiei la Dublin va fi o etapă – cred eu – importantă pentru că este, până la urmă, și prima după publicarea documentului. O etapă de reflecție, o etapă de aprofundare și o etapă și pentru a duce înainte acest proces de aplicare a indicațiilor din Amoris laetitia. Și aici probabil aș folosi același termen pe care l-am folosit mai înainte, adică, până la urmă, Amoris laetitia a provenit dintr-o nouă paradigmă pe care Papa Francisc o duce înainte cu înțelepciune, cu prudență și cu răbdare. Probabil dificultățile care au apărut și care încă există în Biserică, în afară de unele aspecte ale conținutului, sunt datorate tocmai acestei schimbări de atitudine pe care Papa ne-o cere. O schimbare de paradigmă, imprimată chiar în textul însuși, care ne este cerută: acest spirit nou, această abordare nouă!
Evident, orice schimbare comportă mereu dificultăți, dar de aceste dificultăți trebuie ținut cont și trebuie înfruntate cu angajare, pentru a găsi răspunsuri care să devină momente de ulterioară creștere, de ulterioară aprofundare. Și aici cred că Amoris laetitia, în afară de a fi o îmbrățișare pe care Biserica o dă familiei și problematicilor ei în lumea de astăzi, pentru a ajuta cu adevărat să se întrupeze Evanghelia în cadrul familiei – care este deja o Evanghelie: Evanghelia familiei – este în același timp și o cerere de ajutor făcută familiilor pentru ca să colaboreze și să contribuie la creșterea Bisericii.
– Eminență, în martie este a cincea aniversare a alegerii Papei Francisc. Unul din punctele forte ale pontificatului, așa cum știm, este procesul de reformă, a Curiei și nu numai. După părerea Dvs, cum se va putea dezvolta acest proces în viitorul apropiat?
– Evident că deja au fost pași, pași însemnați înainte. Deja anul trecut, Papa în discursul adresat Curiei prezenta un pic toate măsurile care au fost luate după studiul mai ales din partea Consiliului cardinalilor din C9. Însă, mi se pare că în discurs – și este un motiv care revine constant în magisteriul Papei Francisc, când se vorbește despre Curie – nu este vorba atât de a insista asupra reformelor structurale, cu promulgarea de noi legi, de noi normative, numiri, etc; cât mai degrabă pe spiritul profund care trebuie să anime orice reformă a Curiei și este dimensiunea fundamentală a vieții creștine, adică aceea a convertirii. Deci, a face în așa fel încât Curia – tot mai mult și tot mai bine, eliminând chiar și acele umbre care pot împiedica această angajare și această misiune – să poată deveni cu adevărat un ajutor pentru Papa pentru a vesti Evanghelia, pentru a mărturisi Evanghelia, pentru a evangheliza lumea de astăzi. Aș insista încă o dată asupra acestui lucru, chiar dacă este o privire de fond și nu coboară în concretețea fiecărei reforme sau a fiecărei schimbări, care însă au existat deja și care vor continua. Sunt în desfășurare alte aprofundări referitoare la alte organisme din Curia Romană, însă aceasta este perspectiva fundamentală în care trebuie să ne situăm și asupra căreia papa încontinuu ne cheamă și asupra căreia aș vrea să pun accentul.
– Anul 2018, abia început, va fi desigur și un an de călătorii apostolice pentru Papa Francisc. Peste câteva zile, Papa se întoarce în America Latină. Care este, după părerea Dvs, semnificația cea mai importantă a vizitei din Chile și Peru?
– Este mereu întâlnirea cu Bisericile, este mereu întâlnirea cu comunitatea creștină. Papa merge ca păstor al Bisericii universale pentru a întâlni Biserici locale; desigur, Biserici care sunt deosebit de vii, deosebit de active cum este Biserica din Chile, cum este Biserica din Peru și care pe de altă parte trebuie să înfrunte și numeroase provocări în fața realității din lumea de astăzi. Sunt multe provocările! Mă refer la două, îndeosebi, care sunt foarte îndrăgite de Papa. Prima este provocarea populației indigene, a indigenilor: și aici fac referință și la Sinodul despre Amazonia care a fost convocat recent de Papa și care se va ține în 2019; deci, care este rolul, care este contribuția acestor populații în cadrul fiecărei țări, al societăților lor, și pentru a da o contribuție și acestor societăți. După aceea, o temă pe care Papa o simte puternic și asupra căreia a revenit cu cuvinte puternice, aceea a corupției, care împiedică dezvoltarea și care împiedică și depășirea sărăciei și a mizeriei. Cred că nu va fi o călătorie simplă, dar va fi cu adevărat o călătorie pasionantă.
