Triplă hirotonire la început de Triod
29.01.2018, Oradea (Catholica) - Cu Duminica Vameșului și a Fariseului, Biserica noastră a intrat în timpul Triodului. Este semn al faptului că ne apropiem de Postul Mare, timpul sfânt al mântuirii noastre. În Catedrala din Oradea, a fost prilej de sărbătoare cu hirotonirea a trei preoți. Mulțime de credincioși s-au adunat în lăcașul de cult, pentru a participa la Liturghia celebrată de Preasfinția Sa Virgil Bercea împreună cu un numeros sobor de preoți. Plini de emoție au fost diaconii Orest Nichita, Răzvan Iacob Vasile, Matei Marius Vasile, care au fost ridicați, prin hirotonire, la treapta Preoției.
Adresându-se lor la predică, Preasfinția Sa Virgil le-a vorbit despre misiunea preotului, corelând tematica Evangheliei cu dimensiunea părintească a acestei misiuni: „Preotul este luat din lume de Domnul și trimis în lume, pentru ca să ajute lumea să meargă pe calea mântuirii spre Împărăția Cerurilor. Ce mare misiune are acest preot! Uitându-le la noi înșine, noi, preoții, în ce categorie ne încadrăm? Farisei sau cu atitudine de umilință? Preotul nu poate să aibă niciodată această atitudine de aroganță și de orgoliu. El este luat de Domnul pentru ca să servească poporul lui Dumnezeu. De aceea, este foarte important ca credincioșii să știe să se roage pentru preoți, trebuie să învățăm să îi apreciem, să îi ajutăm, să le stăm aproape, să îi facem să devină farurile care strălucesc pe drumul spre mântuire. Preotul trebuie să fie cel care le spune mereu credincioșilor: eu, ca preot, îți ofer aceeași dragoste pe care Dumnezeu ne-o oferă tuturor. Tot ceea ce face preotul, trebuie să fie semn al iubirii Domnului.”
Fariseul arogant și vameșul smerit pot fi, în multe cazuri, două fețe ale aceleiași persoane – a fost un al punct al reflecției Preasfinției Sale Virgil, referindu-se tot la prima Duminică a Triodului. În noi înșine este deseori o lucrare antagonică, harul lui Dumnezeu fiind singurul care ne poate ridica din abisul în care ne rostogolește aroganța. „Fariseul era orgolios. Dorea să fie lăudat și recunoscut de oameni. De fapt, prin rugăciune pe care o face, el însuși își mulțumește sieși. Se exaltă și se mărește pe sine însuși. În schimb, vameșul este în spatele Templului, cu capul plecat, cu inima frântă, își recunoaște păcatele și se consideră nevrednic de a sta în fața Domnului. Sunt două atitudini fundamentale: umilința și mândria. Adesea, acestea două se găsesc în aceeași persoană. Oricum, Dumnezeu ne cunoaște în totalitate. În fața lui Dumnezeu, noi suntem sinceri cu adevărat?”, este punctul de meditație ridicat de Arhiereu.
Ierarhul a purtat meditația și în planul familiei, precum și în scenarii sociale în care orgoliul și prejudecățile nasc intrigi ce duc la nemulțumiri și scandaluri. „Ce știm să oferim celor de lângă noi? Cât de mult îi judecăm? Sau am învățat să îl apreciez și pe celălalt de lângă mine: Copiii mei, soțul, soția. Noi ne judecăm reciproc. Dar când am identificat calitățile celui de lângă noi? Dacă celălalt este darul lui Dumnezeu, nu voi deveni niciodată fariseu, ci mă voi comporta cu respect și iubire, spunându-i celuilalt: dragul meu, te iubesc. Astfel, tot ce Dumnezeu a sădit în sufletul celui de lângă mine, să crească.”
A fost un timp de sărbătoare și de înălțare sufletească potrivite acestei perioade în care am intrat. Urmează trei săptămâni în care lecturile evanghelice zilnice sunt mai lungi și condensează ultimele învățăminte ale Mântuitorului și Patima cea mântuitoare. De acum, Biserica ne dă semne că timpul Postului Mare este aproape. Ne despart de el încă trei duminici: a fiului risipitor, a înfricoșătoarei judecăți și a izgonirii lui Adam din Rai. Cu seara acesteia din urmă, cu inimile cernite, intrăm în Postul Paștilor, urcușul spre praznicul prea luminat al Învierii Domnului. (pr. Claudiu Ardelean CSE pentru EGCO.ro)
Imagini
