Papa Francisc: În acest Post, reînsuflețiți entuziasmul vostru pentru credință

07.02.2018, Vatican (Catholica) - În Mesajul său pentru apropiata perioadă Postul Mare, Papa Francisc ne cere să ne reînsuflețim entuziasmul pentru credință, folosindu-ne de această perioadă pentru a ne ruga, a posti și a da pomană, ca o oportunitate pentru a alimenta flacăra iubirii în inimile noastre. „Îi invit mai ales pe membrii Bisericii să întreprindă cu zel drumul Postului Mare, sprijiniți de pomană, de post și de rugăciune”, a spus Pontiful în mesajul său, publicat în 6 februarie 2018.

„Dacă uneori caritatea pare să se stingă în atâtea inimi, ea nu este stinsă în inima lui Dumnezeu! El ne dăruiește mereu noi ocazii pentru ca să putem reîncepe să iubim”, ne-a amintit Papa. „În noaptea de Paște vom retrăi ritul sugestiv al aprinderii lumânării pascale: luată din ‘focul nou’, lumina încet-încet va alunga întunericul și va umple de strălucire adunarea liturgică. ‘Lumina lui Cristos care învie glorios să risipească întunericul inimii și al spiritului’, pentru ca toți să putem retrăi experiența discipolilor din Emaus: ascultând cuvântul Domnului și hrănindu-ne cu Pâinea euharistică, inima noastră va putea să ardă din nou de credință, speranță și iubire”.

Scris în Solemnitatea Tuturor Sfinților, 1 noiembrie 2017, Mesajul pentru Postul Mare al Papei are ca temă: „Din cauza înmulțirii fărădelegii, dragostea multora se va răci” (Matei 24,12), cuvinte rostite de Isus „în discursul care se referă la sfârșitul timpurilor și care este situat la Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, chiar acolo unde va începe pătimirea Domnului”. Papa a atras atenția asupra inimilor reci dar și a profeților falși, „care profită de emoțiile umane pentru a face sclave persoanele și a le duce acolo unde vor ei”.

„Câți fii ai lui Dumnezeu sunt amăgiți de lingușirile plăcerii de câteva clipe, care este confundată cu fericirea! Câți oameni trăiesc parcă vrăjiți de iluzia banului, care îi face în realitate sclavi ai profitului sau ai intereselor meschine! Câți trăiesc crezând că sunt suficienți lor înșiși și cad pradă singurătății!” Alți profeți falși sunt cei care „oferă soluții simple și imediate suferințelor, remedii care se dovedesc însă complet ineficiente”, precum drogurile, relațiile de tip „folosește și aruncă”, câștigurile ușoare dar necinstite; cei care „oferă lucruri fără valoare, și iau în schimb ceea ce este mai prețios, precum demnitatea, libertatea și capacitatea de a iubi”.

Pontiful ne îndeamnă: „Fiecare dintre noi este chemat să discearnă în inima sa și să examineze dacă este amenințat de minciunile acestor profeți falși. Trebuie să învățăm să nu ne oprim la nivelul imediat, superficial, ci să recunoaștem ceea ce lasă înlăuntrul nostru o amprentă bună și mai durabilă, pentru că vine de la Dumnezeu și este valabil cu adevărat pentru binele nostru”. În continuare, el analizează cum se răcește caritatea în noi și „care sunt semnalele care ne arată că în noi iubirea riscă să se stingă”.

„Ceea ce stinge caritatea este înainte de toate aviditatea de bani; după ea urmează refuzarea lui Dumnezeu… preferând dezolarea noastră față de întărirea Cuvântului Său și a Sacramentelor. Toate acestea se transformă în violență care se îndreaptă împotriva celor care sunt considerați o amenințare pentru ‘certitudinile’ noastre: copilul încă nenăscut, bătrânul bolnav, oaspetele în trecere, străinul, dar și aproapele care nu corespunde așteptărilor noastre”. Semnele cele mai evidente ale lipsei de iubire sunt: „indolența egoistă, pesimismul steril, tentația de a se izola și de a se angaja în războaie fratricide, mentalitatea mondenă care ne face să ne ocupăm numai de ceea ce este aparent, reducând în acest mod ardoarea misionară”.

Papa ne și arată cum ne pot ajuta remediile propuse de Biserică pentru timpul Postului Mare: rugăciunea, pomana și postul. „Dedicând mai mult timp rugăciunii, permitem inimii noastre să descopere minciunile secrete cu care ne înșelăm pe noi înșine, pentru a căuta în sfârșit mângâierea în Dumnezeu… Exercitarea pomenii ne eliberează de aviditate și ne ajută să descoperim că celălalt este fratele meu: ceea ce am nu este niciodată numai al meu. Cât aș vrea ca pomana să se transforme pentru toți într-un adevărat stil de viață!… Fiecare pomană este o ocazie pentru a lua parte la Providența lui Dumnezeu față de fiii Săi; și dacă El se folosește astăzi de mine pentru a ajuta un frate, cum nu va avea grijă mâine și de necesitățile mele, El care nu se lasă învins în generozitate?”

În sfârșit, postul „pe de o parte, ne permite să experimentăm ceea ce simt cei cărora le lipsește chiar și strictul necesar și cunosc mușcăturile zilnice ale foamei; pe de altă parte, exprimă condiția spiritului nostru, înfometat de bunătate și însetat de viața lui Dumnezeu. Postul ne trezește, ne face mai atenți față de Dumnezeu și față de aproapele, trezește voința de a asculta de Dumnezeu care, singur, satură foamea noastră”. Papa îndeamnă nu doar catolicii, ci pe toți cei care sunt îngrijorați de !răspândirea fărădelegii în lume” și de „gerul care paralizează inimile și acțiunile”: „uniți-vă cu noi pentru a-l invoca împreună pe Dumnezeu, pentru a posti împreună și împreună cu noi pentru a dărui ceea ce puteți ca să-i ajutați pe frați!”