Campusul de iarnă la Bacău: Dumnezeu îmi colorează viața
12.02.2018, Bacău (Catholica) - A devenit o tradiție ca în perioada vacanței intersemestriale parohia „Sfântul Nicolae” din Bacău să organizeze campusul pentru copii „Iarna Împreună”. Așadar în perioada 5-9 februarie, în parohia „Sfântul Nicolae” s-a desfășurat campusul cu tema „Dumnezeu îmi colorează viața”. Timp de cinci zile, aproximativ 140 de copii, îndrumați de preoții vicari și de un număr de 40 de animatori, și-au umplut vacanța cu activități destinate vârstei lor, cunoscând persoane noi și învățând lucruri noi.
Fiecare zi a fost marcată de celebrul film animat „Întors pe dos”, din care copii au învățat ce sunt emoțiile și cum să le stăpânească, au învățat cât de importantă este familia, prietenia și sinceritatea. Pe lângă momentele de formare, copii au avut parte de o mulțime de jocuri și bansuri destinate vârstei lor care i-au ținut antrenați și energizați întreaga zi. Copiii au fost împărțiți în patru grupe, pentru ca spiritul sănătos de competiție să primeze și să dinamizeze participarea lor: grupa albastră (Bucuroșii), grupa roșie (Curajoșii), grupa galbenă (Creativii) și grupa verde (Prietenoșii).
De asemenea, au avut loc ateliere de creație: brățări, scooby-doo, dreamcatcher, pictură și creații din hârtie creponată; dar și ateliere în care copii au învățat diferite jocuri: jocurile de masă și kendama. Fără Dumnezeu nu ar fi fost posibil acest campus, așadar, în fiecare zi, pe lângă rugăciunea la început de zi, ne-am făcut timp pentru un moment de rugăciune (adorație, Rozariu, Coronița Divinei Îndurări) într-o zi celebrând și Sfânta Liturghie pentru a-i mulțumi Domnului. Apogeul campusului a fost excursia la salina Târgu Ocna, unde copiii s-au bucurat din plin de aerul de acolo, s-au distrat, au râs, au cântat, s-au jucat cum au știut ei mai bine.
La sfârșitul campusului, copiii au participat la serata de încheiere, în cadrul căreia au prezentat părinților și invitaților, câte un moment artistic (pe grupe) însoțit și de un scurt istoric al zilelor precedente, fiecare rămânând cu părerea de rău că se termină, dar totodată cu amintiri de neuitat, așteptând cu nerăbdare următorul campus. (Isabela Stan)
