Papa Francisc: Credincioșii au dreptul la o predică bună
14.02.2018, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a oferit miercuri alte câteva reflecții și sfaturi despre Liturgia Cuvântului, afirmând dreptul credincioșilor care participă la Liturghie de a avea parte de o predică bine pregătită și bine prezentată. „Este un drept!”, a exclamat el la audiența generală din 14 februarie. „Și când Cuvântul lui Dumnezeu nu este bine citit, nu este predicat cu fervoare de diacon, de preot sau de Episcop, nu este respectat un drept al credincioșilor. Noi avem dreptul de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul vorbește pentru toți, păstori și credincioși. El bate la ușa inimii celor care participă la Liturghie, fiecare în condiția sa de viață, vârstă, situație. Domnul mângâie, cheamă, ridică vlăstare de viață nouă și reconciliată. Și aceasta prin intermediul Cuvântului Său. Cuvântul Său bate la ușa inimii și schimbă inimile!”
Pontiful s-a adresat celor circa 10.000 de pelerini prezenți în Piața San Pietro, pentru audiența generală care astăzi a căzut chiar în Miercurea Cenușii, dar ca subiect a continuat materialele despre Liturghie. Terminând de vorbit despre predică, a spus că după ea este recomandat un timp de tăcere, în timpul căreia „fiecare trebuie să se gândească la ceea ce a ascultat”. Și a trecut apoi la Crez. „Recitat de toată adunarea, simbolul (credinței) manifestă răspunsul comun la ceea ce s-a ascultat împreună din Cuvântul lui Dumnezeu. Există o legătură vitală între ascultare și credință. Sunt unite. De fapt, aceasta – credința – nu se naște din fantezia minților umane ci, așa cum amintește Sfântul Paul, ‘vine din predicare, iar predicarea, din cuvântul lui Cristos’ (Rom 10,17). Așadar credința se alimentează cu ascultarea și conduce la Sacrament.”
În fine, Sfântul Părinte s-a oprit și la rugăciune universală sau a credincioșilor, care „cuprinde necesitățile Bisericii și ale lumii”. Citând din constituția conciliară Sacrosanctum Concilium, a explicat motivația aceste rugăciuni: pentru ca „prin participarea poporului să se facă rugăciuni speciale pentru Sfânta Biserică, pentru aceia care ne conduc, pentru cei care sunt copleșiți de diferite necazuri, pentru toți oamenii și pentru mântuirea lumii întregi”. A explicat că acest moment al rugăciunii universale „este momentul de a-i cere Domnului lucrurile cele puternice la Liturghie, lucrurile de care noi avem nevoie, ceea ce vrem.” A sugerat credincioșilor să spună: „Doamne, eu cred. Dar ajută puțina mea credință”. Și a încheiat spunând: „Intențiile pentru care este invitat poporul să se roage trebuie să dea glas nevoilor concrete ale comunității ecleziale și ale lumii, evitând să recurgă la formule convenționale și mioape. Rugăciunea universală, care încheie Liturgia Cuvântului, ne îndeamnă să ne însușim privirea lui Dumnezeu, care se îngrijește de toții fiii Săi.”