PS Cornel Damian: Pomana, rugăciunea, postul – mijloace pentru o autentică reînnoire
15.02.2018, București (Catholica) - În editorialul numărului pe februarie 2018 al revistei Actualitatea creștină, a Arhidiecezei Romano-Catolice de București, publicat și pe Angelus.Com.ro, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, amintește rugăciunea pe care o spune Biserica în Miercurea Cenușii, la începutul Postului Mare, „acest timp liturgic de patruzeci de zile în care îl însoțim pe Isus care merge la Ierusalim pentru împlinirea Misterului Său Pascal: pătimirea, moartea și învierea Sa”: „Dă-ne, Doamne, harul să începem printr-un post sfânt lupta vieții creștine, pentru ca, în bătălia împotriva duhului rău, să fim mereu întăriți prin fapte de pocăință”.
Episcopul explică faptul că „Patruzeci este un număr simbolic pe care îl întâlnim atât în Vechiul, cât și în Noul Testament; este o cifră care exprimă un timp de așteptare, de purificare, de conștientizare a faptului că Dumnezeu este mereu fidel promisiunilor Sale”. El evidențiază apoi cele trei moduri de a aprofunda relația noastră cu Dumnezeu pe care ni le propune Biserica în Postul Mare, „trei mijloace utile pentru împlinirea unei autentice reînnoiri interioare și comunitare: faptele de caritate (pomana), rugăciunea și postul. Aceste fapte exterioare, făcute pentru Dumnezeu și nu pentru a primi admirația și aprobarea oamenilor, sunt plăcute Domnului dacă ele exprimă hotărârea inimii noastre de a-l sluji pe Dumnezeu cu simplitate și generozitate.”
PS Cornel prezintă fiecare dintre aceste trei elemente: „Postul înseamnă înainte de toate abstinență de la mâncare, dar cuprinde și alte forme de renunțare pentru a duce o viață mai cumpătată… Postul devine o importantă ocazie de creștere spirituală. Pe de o parte, ne ajută să experimentăm ceea ce simt cei care duc lipsă de hrana de fiecare zi sau sunt în pericol să moară de foame, pe de altă parte, exprimă condiția spiritului nostru însetat de Dumnezeu. Am putea spune că postul ne ‘trezește’, ne face mai atenți față de Dumnezeu și față de aproapele.”
Postul însă „devine sfânt prin virtuțile care-l însoțesc, mai ales prin caritate și prin orice gest de generozitate cu care dăruim săracilor și celor în lipsuri rodul privațiunii noastre”. Episcopul citează din „Păstorul lui Herma”, o carte din secolul al II-lea, ce explică legătura dintre post și caritate: „Iată cum ar trebui să postești: în timpul zilei de post mănâncă numai pâine și apă; apoi calculează cât ai fi cheltuit cu hrana ta în timpul acelei zile și oferă acei bani unei văduve, unui orfan sau unui sărac; astfel te vei lipsi de ceva pentru ca sacrificiul tău să folosească altuia pentru a se hrăni. El se va ruga pentru tine. Dacă vei posti în acest mod, sacrificiul tău va fi plăcut lui Dumnezeu”.
Ajungând și la rugăciune, ne amintește cuvintele Sf. Augustin, că postul și pomana sunt „cele două aripi ale rugăciunii” care ne ajută să ajungem mai ușor la Dumnezeu. „Rugăciunea”, continuă PS Cornel, „este o întâlnire personală cu Dumnezeu și scurtează distanța creată de păcat. A ne ruga înseamnă a spune: nu sunt autosuficient, am nevoie de Tine, Tu ești viața și mântuirea mea”. Rugăciunea „este primul act pe care trebuie să-l facă cel care vrea să se convertească și să creadă în Evanghelie”.
„O devoțiune specifică Postului Mare este Calea Sfintei Cruci. Crucea și meditarea la suferințele lui Cristos ne ajută să înțelegem cât de mult a iubit Dumnezeu lumea și, rugându-ne Calea Crucii, este important să ne gândim la iubirea lui Dumnezeu și cât de mult a suferit pentru păcatele noastre. Calea Crucii este și un semn de comuniune cu cei care își poartă zi de zi crucea lor: crucea suferinței, crucea singurătății, a abandonului, a foamei, a exilului etc. Cristos este prezent în cel care suferă și conferă suferinței omului unite cu suferința Sa aceeași putere mântuitoare care izvorăște din Crucea Lui.”
