Papa Francisc: Coerență în ținerea postului pentru a-i ajuta, nu a-i disprețui pe alții
16.02.2018, Vatican (Catholica) - Coerență în ținerea postului, nu pentru a fi văzuți de oameni, disprețuindu-i pe ceilalți, în mijlocul certurilor și al răfuielilor. În predica la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 16 februarie 2018, în capela Casei Santa Marta, Papa Francisc a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei și a criticat postul incoerent, îndemnând să ne întrebăm cu privire la felul în care ne comportăm față de ceilalți. Referindu-se la prima lectură, din cartea profetului Isaia (58,1-9), Sfântul Părinte a scos în evidență postul plăcut înaintea Domnului: „Dezleagă lanțurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiți, înlăturați orice jug!”, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
A posti reprezintă una dintre obligațiile Postul Mare, a amintit Papa. „Dacă nu poți să ții post negru, cel care te face să simți foamea până la oase”, a îndemnat Sfântul Părinte, „fă cel puțin un post mai modest, dar adevărat”. Profetul însuși denunță numeroasele incoerențe în ceea ce privește practicarea virtuții: îngrijirea afacerilor, banii, în timp ce postul constituie într-un anumit fel o „despuiere”. Asuprirea muncitorilor, altă formă de incoerență, este însoțită de mulțumirea prefăcută adusă Domnului pentru faptul că cineva poate posti. „Cei săraci”, a remarcat Pontiful, „trebuie să țină post pentru că nu au de mâncare”, de vreme ce „tu îi și disprețuiești”. Pocăința trebuie făcută în pace: „nu poți, pe de o parte, să vorbești cu Dumnezeu, iar pe de alta cu diavolul”. Este incoerență.
„Nu mai postiți cum faceți astăzi – spune profetul – făcând să se audă glasurile voastre pe înălțimi. Altfel spus, noi postim, suntem catolici, practicanți; eu fac parte din cutare asociație, noi ținem întotdeauna postul, facem pocăință. Dar sunteți coerenți în ținerea postului sau faceți pocăință în mod incoerent, cum spune Domnul, făcând să se audă glasurile pe înălțimi, pentru ca toți să vadă și să spună: ce om drept, ce femeie cuvioasă, ce bărbat cuvios! Acesta este un machiaj, un machiaj al virtuții”.
Este nevoie de machiaj, a recunoscut Sfântul Părinte, dar de unul serios, cu ajutorul unui zâmbet, adică fără a lăsa de înțeles că facem pocăință. Postește „ca să-i ajuți pe ceilalți, dar întotdeauna zâmbind”. Postul constă și în a se înjosi, iar aceasta se împlinește gândindu-ne la păcatele proprii și cerând iertare de la Domnul. „Dacă acest păcat pe care l-am făcut ar fi cunoscut, ar ajunge în ziare: ce rușine!” Iată, a subliniat Pontiful, „rușinează-te”, dar în același timp îndepărtează lanțurile nedreptății.
„Mă gândesc și la numeroasele îngrijitoare domestice care își câștigă pâinea prin munca lor: sunt înjosite, disprețuite. N-am putut să uit niciodată când am mers în copilărie la un prieten. Am văzut-o pe mama acestuia dând o palmă îngrijitoarei domestice. 81 de ani și n-am reușit să uit. ‘Nu, părinte, eu nu dau niciodată o palmă’. ‘Dar cum îi tratezi, ca persoane sau ca sclavi? Le plătești ce este drept, le dai concediu, este o persoană sau un animal care te ajută în casă la tine?’ Gândiți-vă numai la acest fapt. În casele noastre, în instituțiile noastre, sunt multe. Cum mă comport eu cu îngrijitoarea domestică, cu îngrijitoarele care sunt în casă?”
Postul pe care Domnul îl dorește, a spus Papa preluând cuvintele profetului din prima lectură, constă și în „împărțirea pâinii cu cel flămând, în a-i aduce în casă pe cei sărmani, fără adăpost, în a-i îmbrăca pe cei goi, fără a-ți întoarce spatele la cei din neamul tău”. La finalul predicii, Papa a îndemnat să facem pocăință, să simțim puțin foamea, să ne rugăm mai mult în timpul Postului Mare și să ne întrebăm cum ne comportăm cu ceilalți: „Prin postul meu reușesc să-i ajut pe ceilalți? Dacă nu, postul este prefăcut, incoerent și te conduce pe calea unei vieți duplicitare. Mă prefac că sunt creștin, om drept, ca fariseii și saduceii, dar înăuntrul meu nu sunt. Să cerem cu smerenie harul coerenței. Coerență! Dacă nu pot să fac un lucru, nu-l fac. Dar să nu-l fac în mod incoerent. Să facem doar ceea ce putem face, dar în spiritul coerenței creștine. Domnul să ne dăruiască harul acesta”.
