Papa Francisc: Dumnezeu ne iartă dacă și noi îi iertăm pe ceilalți
06.03.2018, Vatican (Catholica) - Să fim atenți la ranchiuna care se cuibărește în inima noastră și, chiar dacă este greu, să îi iertăm pe ceilalți ca să fim iertați la rândul nostru de Dumnezeu. În predica la Sfânta Liturghie celebrată marți, 6 martie 2018, dimineață, în capela Casei Santa Marta din Vatican, Papa Francisc a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei și a atras atenția asupra pericolului de a ne lăsa robiți de ură. A ne recunoaște păcătoși este primul pas pentru a fi iertați de Dumnezeu, citim în materialul de pe situl Radio Vatican.
În prima lectură a Sfintei Liturghii, luată din Cartea profetului Daniel (3,25.34-43), se vorbește despre Azaria care, fiind aruncat în cuptorul aprins pentru că nu a vrut să-l tăgăduiască pe Domnul, nu se plânge înaintea lui Dumnezeu pentru modul în care este tratat, nu-i reproșează ceva revendicând propria fidelitate. El continuă să mărturisească măreția lui Dumnezeu și merge la rădăcina răului spunând: „Tu ne-ai salvat întotdeauna, dar din nefericire noi am păcătuit”. Se acuză pe sine, acuză poporul din care face parte. Primul pas către iertare este a se acuza pe sine.
Papa Francisc a spus: „A se acuza pe sine face parte din înțelepciunea creștină. A-i acuza pe alții, nu. Pe sine! Eu am păcătuit. Când ne apropiem de Sacramentul Spovezii trebuie să avem în inimă acest lucru: Dumnezeu este mare și ne-a dăruit atâtea lucruri iar eu, din nefericire, am păcătuit, eu l-am ofensat pe Domnul și îi cer să mă mântuiască”. Pontiful a povestit în continuare o întâmplare despre o doamnă care, în scaunul de Spovadă, spunea pe îndelete păcatele soacrei, căutând să se justifice, până când preotul a oprit-o spunându-i: „Bine, acum mărturisește și păcatele tale”.
„Acest fapt îi place Domnului, pentru că Domnul primește inima căită, pentru că, după cum spune Azaria, ‘Nu vor fi dezamăgiți cei care își pun încrederea în Tine’. Inima căită îi spune Domnului adevărul: ‘Eu am făcut aceasta, Doamne. Am păcătuit împotriva Ta’. Domnul îi închide gura, cum face tatăl cu fiul risipitor: nu-l lasă să vorbească. Iubirea Sa îl acoperă. Iartă totul”. Nu trebuie să ne fie rușine să spunem păcatele noastre, a continuat Sfântul Părinte, pentru că Domnul este cel care ne îndreptățește iertându-ne nu o dată, ci întotdeauna. Dar cu o condiție: „Iertarea lui Dumnezeu vine cu îmbelșugare în noi cu condiția ca noi să îi iertăm pe ceilalți”.
„Nu este ușor acest lucru, pentru că ranchiuna se cuibărește în inima noastră și există întotdeauna o anumită amărăciune. De multe ori, purtăm la noi lista lucrurilor pe care ceilalți ni le-au făcut”. Sfântul Părinte a încheiat predica atrăgând atenția asupra pericolului de a ne lăsa robiți de ură și a spus: „Acestea sunt cele două lucruri care ne vor ajuta să înțelegem calea iertării: ‘Tu ești mare, Doamne, dar eu din nefericire am păcătuit’ și ‘Da, te iert, de șaptezeci de ori câte șapte, cu condiția să îi ierți și tu pe ceilalți’.”
