Cardinalul Karl Lehmann a murit la 81 de ani
11.03.2018, Vatican (Catholica) - Cardinalul Karl Lehmann, Arhiepiscop emerit de Mainz și unul dintre cei mai cunoscuți lideri ai Bisericii Catolice din Germania, cunoscut pentru activitatea sa ecumenică, a murit duminică dimineața, la vârsta de 81 de ani. Într-o declarație de presă, președintele Conferinței Episcopale Germane, Cardinalul Reinhard Marx, a spus că „Biserica din Germania se închină cu smerenie în fața unei personalități care a influențat la nivel mondial Biserica Catolică”. A lăudat numeroasele realizări și contribuții ale predecesorului său, care a muncit neobosit pentru a construi punți de înțelegere, reconciliere și dialog.
După retragerea din fruntea Diecezei de Mainz, în 2016, Cardinalul Lehmann a suferit anul trecut un atac cerebral, iar sănătatea lui s-a deteriorat tot mai mult de atunci. Angela Merkel, cancelarul german, s-a declarat întristată de vestea morții prelatului, exprimând recunoștință „pentru conversațiile și întâlnirile bune de-a lungul anilor”. L-a descris ca „un excepțional de priceput mediator, între catolicii germani și Roma, în spiritul mișcării ecumenice dintre Bisericile creștine, dar și între creștini și membrii altor religii”.
Născut în Sigmaringen, Germania, pe 6 mai 1936, Cardinalul Lehmann a jucat un rol cheie în progresul dialogului dintre catolici și luterani și evanghelici. Cu 20 de ani la conducerea Conferinței Episcopale Germane, este considerat a fi fost unul dintre cei mai influenți lideri ai Bisericii din această țară. După terminarea seminarului, a fost hirotonit preot pentru Arhidieceza de Freiburg, pe 10 octombrie 1963, obținând apoi doctorate atât în filosofie cât și teologie, la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma. Timp de trei ani, între 1964 și 1967, a fost asistent al pr. Karl Rahner, la Universitatea din Münster. A absolvit Universitatea Gregoriană în 1967, de atunci asistându-l pe pr. Rahner la catedra de dogmatică și de istorie a dogmaticii. Tezele de doctorat au fost pe teme legate de învierea lui Cristos, respectiv revelația divină. A predat teologie dogmatică la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz.
În 1969 a devenit membru al Comitetului Central al Catolicilor Germani și al comitetului de lucru Jaeger-Stählin al teologilor evanghelici și luterani. În 1975 a fost numit consultant științific pentru partea catolică a comitetului de lucru, iar din 1989 a devenit președintele acestuia. A predat apoi la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, iar timp de 10 ani, între 1974 și 1984, a fost membru al Comisiei Teologice Internaționale. S-a ocupat de documentele Sinodului comun al Diecezelor din Republica Federală Germană, desfășurat între 1971 și 1975 la Würzburg.
În iunie 1983 a fost numit Episcop de Mainz, primind consacrarea episcopală în octombrie. După un an a devenit membru în cercul de dialog dintre reprezentanții Conferinței Episcopale Germane și cei ai Consiliului Bisericii Evanghelice din Germania. Între 1986 și 1988 a fost membru, apoi președinte al dialogului luterano-catolic dintre Federația Mondială Luterană și Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor. Cardinalul a fost ales președintele Conferinței Episcopale Germane în 1987, fiind reconfirmat în 1993, 1999 și 2005. Între 1988 și 1998 a fost membru al Congregației pentru Doctrina Credinței.
A participat la Conclavul din 2005 ce l-a ales pe Papa Benedict al XVI-lea, precum și la Conclavul din 2013 ce l-a ales pe Papa Francisc, zvonurile spunând că a fost printre cei care au împins la alegerea lui Bergoglio. A primit însemnele purpurii de la Papa Ioan Paul al II-lea, în 2001.
