Papa Francisc: Să privim la Cristos răstignit
20.03.2018, Vatican (Catholica) - În predica la Sfânta Liturghie celebrată marți dimineață, în capela Casei Santa Marta din Vatican, Papa Francisc i-a îndemnat pe credincioși să privească la Crucifix, mai ales în momentele dificile din viață, când sunt obosiți, și să nu îl vorbească de rău pe Dumnezeu, pentru că înseamnă să își otrăvească sufletul. Rezumatul este oferit de redacția română a Radio Vatican.
Referindu-se la prima lectură, luată din cartea Numerilor, capitolul 21, Pontiful s-a oprit asupra imaginii pustiului experimentat de poporul lui Israel. Când poporul a fost flămând, Dumnezeu i-a răspuns cu mană și apoi cu prepelițe; când i-a fost sete, i-a dat apă. Apoi, în apropiere de Țara Promisă, unii dintre ei au început să se îndoiască, deoarece cercetașii trimiși de Moise au spus că ținutul era bogat în fructe și animale, dar că era locuit de un popor înalt, puternic și bine înarmat. Și, din teamă, au început să cârtească împotriva lui Dumnezeu, să se plângă de ceea ce au lăsat în urmă, însă acele amintiri era „bolnave”, după cum le-a definit Sfântul Părinte.
„Acestea sunt iluziile date de diavol care vă face să vedeți frumusețea unui lucru pe care l-ați lăsat în urmă, de care v-ați îndepărtat în momentul călătoriei, a unui drum care se prezintă ca fiind dezolant, fiindcă nu s-a ajuns încă la împlinirea promisiunii Domnului. Este cumva asemănător cu drumul Postului Mare. Da, viața poate fi gândită, imaginată asemenea căii Postului Mare, pe parcursul căreia există încercări, însă nu lipsesc consolările Domnului: avem mană cerească, avem apă, avem păsări care ne devin hrană. De aceea nu putem să privim în urmă cu nostalgie spunând că masa a fost bună, căci era hrană mâncată la masa sclaviei.”
Această experiență a îndoielii ni se întâmplă tuturor când, deși vrem să îl urmăm pe Domnul, obosim. Însă partea cea mai rea, care ne otrăvește sufletul, este să îl vorbim de rău pe Dumnezeu, lucru care ne deprimă și ne otrăvește sufletul, după cum a subliniat Papa Francisc, spunând că mușcătura șerpilor despre care vorbește prima lectură este simbolul otrăvirii inimii. Desigur, Pontiful nu a lăsat la o parte antidotul împotriva acestei otrăvi. Dacă pentru evreii din vechime acesta a fost reprezentat de un șarpe de bronz pus pe un stâlp, pentru noi, cei de azi, posibilitatea depășirii deșertului sufletesc este dată de privirea la Isus cel Răstignit.
Papa Francisc a evocat momentul din copilărie când mergea cu bunica lui, în Vinerea Sfântă, la procesiunea cu lumânări aprinse, amintindu-și și de momentul din dimineața Învierii, când bunica se spăla pe ochi, cu intenția de a-și înviora ochii astfel încât să vadă mai bine slava lui Cristos cel Înviat.
