Cardinalul Beniamino Stella: De ce fel de preot este nevoie?
26.03.2018, Iași (Catholica) - La întâlnirea cu preoții de duminică, 18 martie, la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iași, Cardinalul Beniamino Stella, prefectul Congregației pentru Cler s-a oprit asupra portretului preotului. „De ce fel de preot este nevoie?”, a spus el. A oferit răspuns la întrebare folosindu-se de magisteriul Papei Francisc, subliniind că mesajele trimise de acesta preoților formează un „identikit al preotului”.
Concret, oaspetele Diecezei de Iași s-a oprit la două aspecte despre viața preotului: a fi discipol, respectiv a fi păstor după inima lui Cristos. „A fi discipol este, am putea spune, primul aspect al identității preoțești care, dacă ar lipsi, ne-ar transforma foarte repede în funcționari distrași și distanți, probabil dotați cu vreo capacitate bună de comunicare și de organizare, însă separați de popor și incapabili de a vesti, prin cuvinte și prin viață, bucuria Evangheliei. Este propriu discipolului – apostolului, de fapt, a nu furniza doar niște informații sau cunoștințe simple, ci de a vesti cu entuziasm și pasiune ceea ce a fost experimentat în primă persoană.”
Subliniind importanța dorinței preotului de a-l întâlni pe Domnul și de a i se oferi ca dar, a exclamat: „vai dacă în inima unui preot se stinge fervoarea, entuziasmul, dorința unui minister pe care Papa nu se teme să îl definească ‘înfocat’, iar, pentru aceasta, este necesar să fim discipoli care, ca Isus, se oferă și se consumă până la sfârșit, care înseamnă în totalitate, în mod gratuit și cu toată ființa”. Și a continuat: „România are nevoie de preoți dispuși să slujească cu un entuziasm reînnoit Poporul lui Dumnezeu, capabili atât în trăsătura umană cât și în profunzimea spirituală să fie țesători adevărați ai dialogului, ai comuniunii și ai păcii, până la a-și oferi propria viață pentru binele Bisericii și al Țării.”
„Sunt necesari din ce în ce mai mult, astăzi, preoți care să fie mai înainte de toate capabili să își asume trăsăturile umane ale lui Cristos: blândețea, umilința, darul unei capacități înalte de relaționare, trăsătura primitoare și cordială, atenția la nevoile celorlalți, proximitatea și compasiunea. Aceste aspecte, care caracterizează ministerul lui Isus și care sunt cerute celor care trebuie să îi continue lucrarea, adică preoților, necesită o anumită maturitate umană, psihică și afectivă care trebuie evaluată cu atenție în discernământul inițial al vocațiilor și în selecția candidaților.”
A trecut apoi la urgența ca preotul să fie păstor. „Suntem chemați să fim păstori ai milostivirii în mijlocul Poporului lui Dumnezeu, capabili de a comunica prin intermediul mărturiei vieții noastre și printr-un minister apostolic înflăcărat, iubirea fără margini a Domnului și încăpățânarea Sa în a voii să ajungă, să îi elibereze și să îi mântuiască pe toți”, a spus Cardinalul. Este nevoie de preoți care „înrădăcinați bine în simțămintele Inimii milostive a lui Cristos sunt configurați după El, devenind ofrandă de viață și pâine frântă pentru Poporul lui Dumnezeu.”; de preoți „care poartă în propriul trup întrebările și rănile lumii; care nu distribuie greutăți și condamnări, ci, dimpotrivă, însoțesc cu sensibilitate drumul fiecărui credincios; care nu devin ‘controlori ai harului’ ci, dimpotrivă, capabili de a arăta o Biserică cu ușile deschise, ce facilitează întâlnirea cu Dumnezeu.”
Finalitatea Seminarului, a spus prelatul în chiar contextul unui seminar, este „să îi facă capabili (pe viitorii preoți) să simtă aceeași compasiune, generozitate, iubire față de toți, în special față de cei săraci”. Și a continuat: „Păstorul după Inima lui Cristos, este deci, format pentru milostivire, sensibilitate și iubire; trăiește înclinat spre popor și dorește să îi primească așteptările, speranțele, suferințele și bucuriile; nu are – pentru a folosi expresia Papei Francisc – o ‘inimă blindată’, incapabilă de a se opri și de a se apropia de cel care este rănit la marginile străzii, ci, viceversa, se lasă atins, mișcat și implicat de durerea celuilalt.”
La final a spus: „atât țara voastră cât și Biserica voastră au nevoie de astfel de preoți, mijlocitori care să se apropie de oameni fără rigiditate, păstori cu trăsături amabile, profund umani, înrădăcinați într-o spiritualitate echilibrată, experți în arta gingășiei. […] de păstori care să susțină mersul poporului printr-o fermitate dulce a Evangheliei, indicând mereu orizonturile creative și surprinzătoare ale lui Dumnezeu.” Și amintind de vulturul de pe stema națională a mai adăugat: „Vă urez să fiți păstori care zboară înalt, cărora nu le este frică să își încredințeze viața lui Dumnezeu și să trăiască toate lucrurile pământului cu privirea îndreptată spre cer și, mai ales, care să fie capabili să îmbrățișeze Poporul lui Dumnezeu, în special atunci când este îngenunchiat, pentru a-l ridica spre bucuria întâlnirii cu Dumnezeu, așa cum face un vultur cu puii săi. Strângeți-vă în jurul Crucii Domnului, ca vulturul de pe stema voastră, și veți primi harul de a fi profeți ai speranței.”
