Exerciții spirituale pentru frații studenți de la Institutul Teologic Franciscan
28.03.2018, Viișoara (Catholica) - În perioada 21-26 martie, frații studenți ai Institutului Teologic Franciscan din Roman, împreună cu părinții formatori, au participat la exercițiile spirituale anuale care s-au desfășurat la Mănăstirea „Maica Unității” a Surorilor Benedictine Contemplative, de la Viișoara, Piatra-Neamț. Predicator a fost pr. Virgil Blaj OFMConv care, cu multă franchețe și spirit fratern, călăuzit de lumina Duhului Sfânt, ne-a ajutat să trăim bine aceste zile binecuvântate, pregătindu-ne, totodată, pentru Sfintele Paști.
Tema exercițiilor spirituale propusă de pr. Virgil a fost nevoia omului de Dumnezeu și cultivarea prieteniei interioare cu Cristos, plecând de la rezonanțele sale interioare ale unui Dumnezeu perceput în mod special drept „Dumnezeul mântuirii mele” (Ps 88). Această tematică a fost dezvoltată și articulată prin aspecte și problematici esențiale ale vieții de credință și ale experienței de Dumnezeu pe care creștinul autentic, în speță fratele franciscan, trebuie să le cunoască și să și le asume. Enumerăm câteva dintre acestea: rolul mărturiei de credință și vitalitatea spirituală (realități care trebuie să te conducă să îl cunoști personal și esențial pe Cristos); nevoia de Dumnezeu articulată, în esență, ca nevoie de mântuire și de viață veșnică pe care nu ni le putem da singuri (având în vedere serioasa realitate a păcatului și a răului care „ne locuiește”); prietenia cu Cristos (văzut ca unic mântuitor și cale unică de mântuire și de viață veșnică, de intrare în relație cu Dumnezeu Tatăl) care se bazează pe relația vie, pe întâlnirea personală cu El, devenind astfel împreună trăitori și lucrători cu El; credința personală într-un Dumnezeu personal, experimentat, întâlnit ca realitate și ființă vie, reală, nu abstractă sau pur teologică; pericolele și ispitele în viața creștinului și a celui consacrat, precum crearea de idoli (înțeleși ca orice manifestare exacerbată a viciului și a iubirii neorânduite de sine), lenea, orgoliul (hrănit în special prin satisfacerea tuturor dorințelor lumești), nerecunoștința și clevetirea, mentalitatea burgheză lumească, pierderea sensibilității și a compasiunii.
Dincolo de argumente ale gândirii marilor teologi ai Bisericii, temele și aspectele dezbătute au fost deseori întărite și exemplificate de părintele predicator prin istorisiri din viața unor mari convertiți și mari oameni de credință și de cultură (precum sfinții apostoli Petru și Paul, Sf. Augustin, Sf. Francisc, Sf. Tereza de Lisieux, filosoful danez Søren Kierkegaard, Fyodor Dostoievski, călugărul trapist Thomas Merton), și chiar din viața proprie. Reflexiv și precis, profund și concret, spontan și deschis, lansând provocări și semne de întrebare, stilul înțelegător și natural al părintelui a edificat și a ținut trează conștiința fraților participanți la aceste exerciții spirituale. Învățămintele ultime i-a ajutat pe frați să își clarifice anumite criterii de discernământ vocațional și de trăire a consacrării: lupta cu pasiune sfântă și neliniște sârguincioasă pentru a lua în credință și abandonare o decizie pentru Dumnezeu, încrederea necondiționată în Domnul, păstrarea unei memorii vii a istoriei vocaționale și a drumului de credință, asumarea precarității în viața consacrată, pentru a nu ne pierde simțul misterului și al compasiunii (primul sentiment al lui Dumnezeu cel iubitor de oameni). De asemenea, părintele a îndemnat pe frați ca în acești ani de formare să își trăiască credința în familiaritate cu Dumnezeu, deoarece, în fața bucuriilor și greutăților pe care le experimentăm, prietenia cu Cristos dă sens și susținere consacrării.
Sfintele Liturghii și momentele de rugăciune bine organizate și trăite au constituit un ajutor în plus pentru folosul sufletesc al acestor zile sfinte. Frații au avut în plus bucuria ca, în după-amiaza Duminicii Floriilor, să asculte mărturia de viață și de credință a surorilor benedictine de acolo. Surorile au vorbit cu multă duioșie despre spiritualitatea lor contemplativă și despre sensul acestui așezământ monahal pe aceste plaiuri, frații rămânând edificați de viața și intensitatea trăirii carismei lor printr-o viață de tăcere contemplativă și rugăciune profundă, în Biserică și pentru Biserică.
Mulțumim Domnului pentru acest loc și timp binecuvântat! Sincere mulțumiri părintelui predicator Virgil Blaj care ne-a călăuzit în a conștientiza valoarea nevoii de Dumnezeu și a cultivării prieteniei interioare cu Cristos! Calde mulțumiri fraților din Casa de Postulandat care în aceste zile au ajutat, prin slujirea lor fraternă, ca frații studenți să poată trăi și gusta harul și frumusețea lui Dumnezeu și a credinței în El! (fr. Adrian Cobzaru pentru OFMConv.ro)
