Papa Francisc: Biserica nu poate tăcea în fața nedreptăților economice
13.04.2018, Roma (Catholica) - În prefața unei cărți despre gândirea sa economică, Papa Francisc a scris că Evanghelia nu este un ideal de neatins, ci ceva ce întreaga Biserică trebuie să urmărească, în special acolo unde se practică nedreptatea economică. „Biserica, în răspândirea mesajului de caritate și dreptate al Evangheliei, nu poate rămâne tăcută în fața nedreptății și suferinței”, spune Papa. „Atâtea întâlniri îmi confirmă că Evanghelia nu este o utopie ci o speranță reală, și pentru economie: Dumnezeu nu abandonează creaturile Sale în voia răului. Dimpotrivă, le invită să nu înceteze să colaboreze cu toți pentru binele comun.”
Sfântul Părinte a scris prefața unei cărți în limba italiană ce reunește fragmente din scrieri și discursuri ale sale pe teme privind economia și doctrina socială a Bisericii Catolice, carte de 170 de pagini, apărută pe 12 aprilie și intitulată „Puterea și banul. Dreptatea socială după Bergoglio”. Selecția textelor a făcut-o Michele Zanzucchi, jurnalist și scriitor italian, având la dispoziție de unde să aleagă, căci Pontiful mărturisește: „încă din primele săptămâni ale pontificatului, am avut ocazia de a trata teme referitoare la sărăcie și bogăție, dreptate și nedreptate, finanțe sănătoase și cele perverse”. Și mai împărtășește următoarea observație: „Lumea noastră este capabilă de mai bine și de mai rău. Așa a fost mereu, dar astăzi mijloacele tehnice și financiare au amplificat potențialitățile de bine și de rău. În timp ce în anumite părți ale planetei unii se îneacă în opulență, în alte părți alții nu au minimul pentru a supraviețui.”
„Ca simplu creștin, după aceea ca preot și călugăr, apoi ca Papă”, afirmă el, „consider că problemele sociale și economice nu pot să fie străine de mesajul Evangheliei”. În opinia sa, nu există suficientă conștientizare a gravității problemelor, drept pentru care salută inițiativa lui Zanzucchi, de a „aduna, sistematiza și face accesibile cititorilor sinteze ale unor gânduri ale mele despre puterea economiei și a finanțelor. Sper ca acest lucru să poată fi util pentru a conștientiza și a responsabiliza, favorizând procese de dreptate și de echitate. Nu e suficient un pic de balsam pentru a vindeca rănile unei societăți care îi tratează adesea pe toți și totul ca marfă, marfă care, atunci când devine inutilă, este aruncată, conform acelei culturi a rebutului despre care am vorbit de atâtea ori. Numai o cultură care valorizează toate resursele aflate la dispoziția societății, dar în primul rând cele umane, poate să îi vindece bolile profunde. Creștinii și oamenii de bunăvoință sunt chemați să se simtă actori ai acestei culturi ai valorizării.”
„Gândirea mea se situează pe drumul trasat de patrimoniul foarte bogat al Doctrinei Sociale a Bisericii”, mai scrie Papa, spunând că se poate verifica urmărindu-se desele citate din Compendiul Doctrinei Sociale a Bisericii. În carte se regăsesc multe citate din exortația „Evangelii gaudium” și din enciclica „Laudato si'”. Sfântul Părinte recunoaște și influența adunărilor de la Aparecida, „în care s-a repropus creștinilor o metodă pentru viața socială: a vedea, a judeca și a acționa. Adică putem să vedem realitatea care ne înconjoară în lumina providenței lui Dumnezeu; să o judecăm după Isus Cristos, cale, adevăr și viață; să acționăm în consecință în Biserică și cu toți oamenii de bunăvoință.”
La final Pontiful caută să insufle optimism: „Lumea creată este în ochii lui Dumnezeu ceva bun, ființa umană este ceva foarte bun. Păcatul a pătat și continuă să păteze bunătatea originară, dar nu poate șterge amprenta imaginii lui Dumnezeu prezente în orice om. De aceea nu trebuie să pierdem speranța: trăim o epocă dificilă, dar plină de oportunități noi și inedite. Nu putem înceta să credem că, având ajutorul lui Dumnezeu și împreună – repet, împreună – se poate îmbunătăți această lume a noastră și se poate reanima speranța, virtutea probabil cea mai prețioasă astăzi. Dacă suntem împreună, uniți în numele său, Domnul este în mijlocul nostru conform promisiunii Sale; apoi este cu noi și în mijlocul lumii, în fabrici, în firme și în bănci precum și în case, în favellas și în lagărele de refugiați. Putem, trebuie să sperăm.”
