Cardinalul Angelo Scola: Maria, Femeia. Misterele vieții sale
16.04.2018, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Maria, Femeia. Misterele vieții sale, scrisă de Cardinalul Angelo Scola și tradusă în limba română de pr. Iosif Martin. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 83 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei. Iată prezentarea pe care o face chiar autorul, Patriarhul de Veneția.
Încă de copil, fiecare dintre noi trece printr-o importantă experiență de încredințare. Facem primii pași, bâlbâim primele cuvinte arătând mamei și tatălui recunoștință pentru promisiunea pe care grija lor față de noi a trezit-o în profunzimea eului nostru. Din dăruirea lor izvorăște experiența noastră elementară a binelui. Ei au capacitatea, cu relațiile lor pline de iubire, să ne deschidă larg față de celălalt. Ia ființă dinamismul recunoștinței reciproce: terenul pe care înflorește comuniunea dintre oameni. Grijă, pază, încredințare în capacitatea celui care ne precedă iubindu-ne sunt termeni care exprimă, chiar și din punct de vedere etimologic, cât de constitutivă este în noi experiența încredințării.
Dacă acum mergem un pic mai departe de această scurtă reflecție a noastră referitor la originea noastră, ce găsim? Ceea ce Papa Ioan Paul al II-lea numea genealogia fiecărui om, fără de care nu se înțelege nici măcar începutul lui biologic. Spunea marele Papă polonez că nașterea („Mai mult poate nașterea și raza de lumină să meargă în întâmpinarea celui nou-născut”, Hölderlin în poezia Renul) este împletire inseparabilă de început (biologie) și de origine (genealogie). Aceasta ne apare evident de la începutul Evangheliei lui Matei (Mt 1,1-16), care ritmează cu putere genealogia lui Isus cu insistenta repetare a verbului „a născut”, în timp ce enumeră seria (14 generații de 3 ori) verigilor genealogiei sale. La sfârșitul seriei însă, ca să arate nașterea feciorelnică a lui Mesia, evanghelistul face o impunătoare variație: „Iacob l-a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care s-a născut Isus, numit Cristos”.
Seria nu se termină cu un bărbat, ci cu Maria, femeia. Locul central al Mariei în originea lui Isus se impune în felul acesta cu o putere deosebită. Ei îi este încredințat Fiul lui Dumnezeu. Și, începând din acel moment, Fecioara-Mamă îl păzește până la înălțarea sa glorioasă la cer în trupul său „adevărat”. Totuși, ceea ce este încă și mai minunat pentru noi este încredințarea reciprocă pe care Isus, sub cruce, o stabilește între Ioan – și în el cu toți credincioșii – și Maria: „Apoi a spus ucenicului: «Iată Mama ta!»” (In 19,27). Fără ea, omul își pierde originea: semnificația însăși a propriei existențe. Și a trăirii cotidiene, alcătuită din afecțiuni, din muncă și din odihnă.
Această carte, care oferă câteva puncte de reflecție asupra misterelor vieții Fecioarei, a apărut din dorința de a aprofunda experiența mea personală de încredințare Fecioarei. Aveam în jur de 30 de ani, când un mare preot m-a învățat să-mi încredințez sfintei Fecioare – cu un Bucură-te, Marie în fiecare seară înainte de culcare – viața. Ca să învăț să trăiesc ca vocație și, în același timp, ca să fiu fidel stării de viață la care am fost chemat. Acum o recomand întotdeauna tuturor, mai ales tinerilor. Încredințarea către Maria este o autentică mângâiere de iubire. După fiecare zi, este tărie și speranță. Ție, scumpule cititor, îmi permit să-ți adresez aceeași invitație.
Imagini
