Rugăciunea, sărăcia și răbdarea, piloni pentru viața consacrată
06.05.2018, Vatican (Catholica) - Rugăciunea, sărăcia și răbdarea sunt esențiale trăirii vieții consacrate, a spus Papa Francisc vineri, la o întâlnire cu persoane consacrate. Pontiful și-a lăsat deoparte textul pregătit și s-a adresat liber celor circa 700 de participanți la conferința organizată de Congregația pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică. Întâlnirea a avut loc în Aula Paul al VI-lea din Vatican.
În glumă, Papa a spus că Duhul Sfânt este o „calamitate”, căci „nu încetează niciodată să fie creativ! Acum, cu noile forme de viață consacrată, într-adevăr este creativ, cu carismele… Este interesant: este Autorul diversității, dar în același timp Creatorul unității. Acesta este Duhul Sfânt. Și cu această diversitate de carisme și atâtea lucruri, El face unitatea Trupului lui Cristos, precum și unitatea vieții consacrate. Și aceasta este o provocare.” Pontiful a identificat trei coloane, care încep toate cu p în italiană: rugăciunea [preghiera], sărăcia [povertà] și răbdarea [pazienza]. Le-a explicat pe rând.
Rugăciunea unei persoane consacrate, a spus Papa, „înseamnă întoarcerea la Domnul care m-a invitat să fiu aproape de El”, „este aerul care ne face să respirăm acea chemare” la întâlnirea cu El. „Dar sunt ocupat, sunt ocupată, am atâtea lucruri de făcut…”, a amintit Papa scuza ce apare cel mai frecvent. „Mai important este acest lucru. Mergi și te roagă.” A invitat și la rugăciunea continuă de-a lungul zilei și a amintit că nici cele mai grave ocupații nu pot scuza de la așa ceva. Ca exemplu concret a dat-o pe Maica Tereza de Calcutta, care stătea două ore în fața Preasfântului Sacrament. „Fă așa cum făcea ea, fă același lucru. Caută-l pe Domnul tău, pe Cel care te-a chemat. Rugăciunea. Nu numai dimineața. Fiecare trebuie să caute cum să o facă, unde să o facă și când să o facă. Dar să o facă mereu, să se roage.”
A trecut apoi la sărăcie, amintind că Sf. Ignațiu de Loyola o numea „mamă”. „Interesant: el nu spune castitatea, care probabil este mai legată cu maternitatea, cu paternitatea, nu: sărăcia este mamă. Fără sărăcie nu există rodnicie în viața consacrată.” A identificat concret trei ispite împotriva sărăciei. „Prima: banii, adică lipsa de sărăcie. A doua: vanitatea, care merge de la extrema de a se face ‘păun’ la mici lucruri de vanitate. Și a treia: mândria, orgoliul. Și de acolo, toate viciile. Însă prima treaptă este alipirea de bogății, alipirea de bani. De bogății.”
Și a încheiat cu răbdarea. „Privindu-l pe Isus, răbdarea este ceea ce a avut Isus pentru a ajunge până la sfârșitul vieții sale. Când Isus, după Cină, merge în Grădina Măslinilor, putem spune că în acel moment în mod special Isus ‘intră în răbdare’. ‘A intra în răbdare’: este o atitudine a oricărei consacrări, care merge de la lucrurile mici din viața comunitară sau din viața de consacrare, pe care le are fiecare, în această varietate pe care o face Duhul Sfânt… De la lucrurile mici, de la toleranțele mici, de la gesturile mici de zâmbet când vreau să spun cuvinte urâte…, până la jertfirea de sine, jertfirea vieții. Răbdare.” A invitat la răbdare și în fața fenomenului scăderii numărului de persoane consacrate, amintind de Abraham și soția sa, de așteptarea lor după un fiu.
La final le-a mulțumit participanților „pentru răbdarea avută pentru a asculta această ‘predică'”, la care participanții au râs și au aplaudat. „Vă mulțumesc. Și vă urez rodnicie. Nu se știe niciodată pe ce căi trece rodnicia mea, dar dacă tu te rogi, dacă ești sărac, dacă ești răbdător, fii sigur că vei fi rodnic. Cum? Domnul îți va arăta ‘pe partea cealaltă’; dar este rețeta pentru a fi rodnic. Vei fi tată, vei fi mamă: rodnicia. Este ceea ce urez vieții călugărești: să fie rodnică. Continuați să studiați, să lucrați, să faceți propuneri bune, dar să fie mereu cu acea privire pe care o vrea Isus. Și când vă veți gândi la primul ‘p’ [preghiera – rugăciunea], gândiți-vă la mine și rugați-vă pentru mine. Mulțumesc!”
