Doina Cornea și moștenirea ei spirituală

09.05.2018, Cluj (Catholica) - Ca paroh și asistent spiritual al d-nei Cornea, pr. Teodor Lazăr de la Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj, a numit-o pe d-na Doina Cornea „un monument al frumuseții umane”. Afirmația a fost făcută luni, în contextul ceremoniei de înmormântare. Doina Cornea (30 mai 1929 – 3 mai 2018) a fost credincioasă greco-catolică, pentru înmormântare venind în mod special doi Episcopi, pe lângă Episcopul locului, PS Florentin Crihălmeanu.

Pr. Lazăr a luat cuvântul la ceremonia din Casa Universitarilor și printre altele i-a descris credința, conștiința faptului că tot ceea ce face este datorită puterii primite de la Dumnezeu. A amintit de familia d-nei Cornea, anunțând și faptul că, împreună cu trupul neînsuflețit al mamei, vor fi îngropate și resturile pământești ale fiicei acesteia, Ariadna. A vorbit apoi despre nepoții d-nei Doina, care, deși au trăit în Franța, vorbesc cursiv limba română, datorită bunicii lor. „Când veneau la Cluj, în biserică, îi aducea și îi așeza în genunchi, să se spovedească și să se împărtășească. Putea face acest lucru pentru că ea a stat în picioare în fața istoriei. Îi punea în genunchi, dar nu în fața oamenilor, ci în fața Împăratului Hristos.”

A pomenit și campania de denigrare care a fost evidentă după 1989, afirmând că în pofida acestei campanii, d-na Cornea a fost un intelectual de o incontestabilă valoare, ca și filolog și profesor universitar. „Ea a înnobilat cele mai importante cuvinte ale limbii române, îmbrăcându-le totodată într-o realitate profundă: curaj, demnitate, caracter și, deopotrivă, scandal (pentru sistem!)”. Pr. paroh a subliniat încă două virtuți ale sale, iubirea și iertarea, subliniind că, „pentru Doina Cornea, iertarea era un fel de a fi. Ea a mărturisit că ar fi dorit să spună tuturor celor care i-au făcut rău, că i-a iertat”. A continuat: „Pot spune că ea mi-a fost duhovnic de fapt. Eu eram cel care, parafrazând Biblia, plecam mai îndreptat la casa mea. Mi-a fost profesorul cel mai bun de morală, ea m-a ajutat să îmi tratez frica.” Din modul în care a cunoscut-o pe Doina Cornea, părintele a numit-o mărturisitoare a credinței, și, a mai adăugat că, personal, în inima sa, o consideră împodobită cu aura sfințeniei. Părintele a încheiat, subliniind faptul că Doina Cornea i-a iubit pe toți.

A luat cuvântul și pr. vicar Ioan Bizău, din partea Mitropoliei Ortodoxe a Clujului, care, între altele, a spus: „Știm că, potrivit Evangheliei, adevărul și libertatea se completează, în sensul că, așa cum s-a spus mai devreme, nu poate exista adevăr unde nu este libertate și libertatea se întrupează numai în lumina adevărului. Bineînțeles că, atunci când este vorba de a întrupa în viața noastră, a comunităților noastră, adevărul și libertatea și demnitatea și noblețea și speranța și gândul bun și dreapta așezare, întotdeauna se ridică cineva mai ferm sau mai puțin ferm în mijlocul nostru pentru a ne fi purtător de cuvânt, pentru a face ceea ce noi adeseori nu îndrăznim, nu știm sau nu putem să facem, adică pentru a da dovadă de curaj, de dreptate, de adevăr, de frumos, de bine.”

Și, pornind de la o reflecție asupra luminilor și umbrelor sufletului, a aprofundat tema curajului, a neînfricării, prin cuvinte pe care, a mărturisit că le aplică doamnei Cornea, pentru că „pe dânsa o înconjurăm astăzi cu bucuria de a fi împreună, în această comunitate de mărturie și de rugăciune, într-o vreme în care comunitățile de acest fel se încheagă tot mai greu. Doamna Doina Cornea ne-a reunit și astăzi, cum a făcut și altădată. Și am venit cu drag!” A încheiat spunând: „În numele nostru al tuturor, îl asociez aici și pe Părintele Mitropolit Andrei, în numele celor care întotdeauna am însoțit-o, poate, nu suficient de dăruiți și de curajoși, îi dorim ca Bunul și Înduratul, Cel care întrupează de fapt adevărul și dreptatea și libertatea și lumina și puritatea și curajul suprem, să o ocrotească, să îi răsplătească toată strădania și dăruirea de sine. Pe toți să ne ierte, pe toți să ne ocrotească Bunul și Înduratul.”

Înainte de plecarea spre cimitir, un emoționant mesaj a venit și din partea familiei d-nei Cornea, prin cuvintele nepoatei Julie și a fiului său, Leontin. Julie și-a amintit când mergea cu bunica ei la Liturghiile care se celebrau în Piața Unirii, și, „de fiecare dată oamenii o opreau iar ea discuta cu fiecare om, mai ales cu cei cu care nu era de acord”. A mărturisit că „fiecare moment când stătea cu ea, era o șansă pentru că puteam să mă ridic spre o ființă mai bună”. Și-a amintit întâmplări din copilărie, când venea acasă la bunica ei, care și-a învățat nepoții să iubească această țară și poporul. A invitat „să medităm împreună asupra a trei precepte fundamentale pe care mi le-a transmis Doina: o viață simplă, să nu acorzi importanță lucrurilor materiale, să cauți spiritul înainte de toate”. I-a învățat totodată și „respectul și iubirea pentru oricare formă de viață; sfințenia existenței pe pământ constă în prețuirea pământului și a creaturilor Domnului”. O altă învățătură: „luptă pentru pacea interioară – fi sever cu greșelile și excesele tale, dar fii blând și indulgent cu cele ale semenilor tăi. Așa vei cunoaște fericirea armoniei”. „Dragă bunică, să te odihnești lângă mama și lângă Dumnezeu” – este mesajul emoționant din partea nepoților.

Câteva cuvinte a rostit și fiul doamnei Cornea, Leontin, care a dorit să împărtășească „gândul Doinei Cornea” după ziua precedentă: „ieri, în Aula ‘Iuliu Hossu’ a Catedralei Martirilor și Mărturisitorilor, a fost fericită. Și-a adus aminte de adolescența ei, atunci când Bisericile Ortodoxă și cea Greco-Catolică, Unită cu Roma, era numite Biserici naționale, cele două Biserici naționale ale poporului român. Și, Anul Centenarului fiind, și-a adus aminte de ceea ce spunea Cardinalul Iuliu Hossu: «noi, Biserica noastră, am purtat luptă dreaptă împreună cu Biserica Ortodoxă, pentru unirea neamului, a Ardealului cu Țara mamă, veacuri de-a rândul împreună, în bine și în rău. Îmbrățișați am fost fericiți, și în apoteoza luptei biruitoare, în 1 Decembrie 1918, la proclamarea Unirii Ardealului cu Patria mamă.» Și s-a bucurat mama atunci când a văzut pe Înaltpreasfințitul Andrei slujind într-un spațiu catolic, primit fiind cu brațele deschise de Preasfințitul Florentin. Și și-a adus aminte de Papa Francisc și de îndemnul său pentru apropiere între cele două Biserici. Le mulțumesc, în numele mamei și al meu, atât prelaților ortodocși cât și celor greco-catolici, pentru acest frumos gest de normalitate.”