Mons. Ladaria: Preoția doar pentru bărbați, învățătură definitivă
31.05.2018, Vatican (Catholica) - Învățătura Bisericii Catolice despre imposibilitatea hirotonirii femeilor întru preoție, acum sau în viitor, este clară – astfel că a semăna confuzie sugerând altceva este o problemă gravă, a scris cel care este nr. 1 în Vatican la capitolul doctrină. Într-un articol din 29 mai, din L’Osservatore Romano, Cardinalul ales Luis Ladaria, care conduce Congregația pentru Doctrina Credinței, a scris că „Cristos a dorit să ofere acest Sacrament [Preoția] celor 12 apostoli, toți bărbați, care la rândul lor să îl transmită altor bărbați”.
„Biserica s-a recunoscut mereu legată de această decizie a Domnului, care exclude ca preoția ministerială să poată fi conferită valid femeilor. Papa Ioan Paul al II-lea, în scrisoarea apostolică Ordinatio sacerdotalis, din 22 mai 1994, a învățat, ‘cu scopul de a elimina orice dubiu cu privire la o problemă de mare importanță care ține de însăși constituția divină a Bisericii’ și ‘în virtutea slujirii [sale] de a-i întări pe frați’ (cf. Lc 22,32), ‘că Biserica nu are în nici un mod facultatea de a conferi femeilor hirotonirea sacerdotală și că această sentință trebuie să fie ținută în mod definitiv de toți credincioșii Bisericii’ (nr. 4). Congregația pentru Doctrina Credinței, ca răspuns la o întrebare despre învățătura din Ordinatio sacerdotalis, a reafirmat că este vorba despre un adevăr care aparține depozitului credinței.”
Prelatul semnalează că în mai multe țări sunt voci care „pun la îndoială caracterul definitiv al acestei învățături”, pretinzând pe post de argument „că nu a fost definită ex cathedra și că, prin urmare, o decizie posterioară a unui viitor Papă sau Conciliu ar putea să o răstoarne”. Astfel se creează o gravă confuzie între credincioși, citim în articol, nu doar privind Preoția ci și Biserica și magisteriul ei. Viitorul Cardinal insistă atunci privind primul dubiu: „Biserica recunoaște că imposibilitatea de a hirotoni femei aparține substanței Sacramentului Preoției. Biserica nu are capacitatea de a schimba această substanță, pentru că exact pornind de la sacramente, instituite de Cristos, ea este generată ca Biserică. Nu este vorba numai de un element disciplinar, ci doctrinal, deoarece se referă la structura sacramentelor, care sunt loc originar al întâlnirii cu Cristos și al transmiterii credinței.”
Legat de al doilea dubiu, privind magisteriul, scrie: „Este important de reafirmat că infailibilitatea nu se referă numai la pronunțările solemne ale unui Conciliu sau ale Suveranului Pontif când vorbește ex cathedra, ci și la învățătura ordinară și universală a Episcopilor răspândiți în lume, când propun, în comuniune între ei și cu Papa, învățătura catolică de ținut în mod definitiv. La această infailibilitate s-a referit Papa Ioan Paul al II-lea în Ordinatio sacerdotalis. Astfel, el nu a declarat o nouă dogmă ci, cu autoritatea care i-a fost conferită ca Succesor al lui Petru, a confirmat în mod formal și a făcut explicit, cu scopul de a elimina orice dubiu, ceea ce magisteriul ordinar și universal a considerat de-a lungul întregii istorii a Bisericii ca aparținând depozitului credinței.”
Mons. Ladaria amintește și pozițiile identice și categorice ale Pontifilor ce au urmat: Papa Benedict al XVI-lea și Papa Francisc. Și încheie astfel: „În acest timp, în care Biserica este chemată să răspundă la atâtea provocări ale culturii noastre, este esențial ca ea să rămână în Isus, ca mlădițele în viță. Iată pentru ce Învățătorul ne invită să facem în așa fel încât cuvintele Sale să rămână în noi: ‘Dacă păziți poruncile Mele, rămâneți în iubirea Mea’ (In 15,10). Numai fidelitatea față de cuvintele Sale, care nu vor trece, asigură înrădăcinarea noastră în Cristos și în iubirea Sa. Numai primirea planului Său înțelept, care ia trup în Sacramente, revigorează rădăcinile Bisericii, pentru ca să poată aduce roade de viață veșnică.”
