Papa Francisc: De la invidie la acuze false

10.06.2018, Vatican (Catholica) - Pontiful a revenit astăzi la a vorbi despre o „otravă mortală: răutatea cu care în mod premeditat se vrea distrugerea bunei faime a celuilalt”. A făcut-o în contextul rugăciunii mariane recitate cu credincioșii prezenți în Piața San Pietro. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Evanghelia din această duminică (cf. Mc 3,20-35) ne arată două tipuri de neînțelegere pe care Isus a trebuit să le înfrunte: cea a cărturarilor și cea a rudelor înseși. Prima neînțelegere. Cărturarii erau oameni instruiți în Sfintele Scripturi și cu funcția de a le explica poporului. Unii dintre ei sunt trimiși de la Ierusalim în Galileea, unde faima lui Isus începea să se răspândească, pentru a-l discredita în ochii oamenilor: pentru a face funcția de bârfitori, a discredita pe celălalt, a elimina autoritatea, acest lucru urât. Și aceia au fost trimiși pentru a face aceasta. Și acești cărturari vin cu o acuză precisă și teribilă – aceștia nu precupețesc mijloace, merg în centru și spun așa: „Îl are pe Beelzebul! Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli” (v. 22).

Adică este căpetenia diavolilor cel care îl împinge pe El; care echivalează cu a spune mai mult sau mai puțin: „Acesta este un îndrăcit”. De fapt, Isus vindeca mulți bolnavi și ei voiau să facă să se creadă că face asta nu cu Duhul lui Dumnezeu – așa cum făcea Isus -, ci cu duhul Celui Rău, cu forța diavolului. Isus reacționează cu cuvinte puternice și clare; nu tolerează aceasta, pentru că acei cărturari, probabil fără să își dea seama, cădeau în păcatul cel mai grav: a nega și a blasfemia Iubirea lui Dumnezeu care este prezent și acționează în Isus. Și blasfemia, păcatul împotriva Duhului Sfânt, este unicul păcat de neiertat – așa spune Isus -, pentru că pornește de la o închidere a inimii la milostivirea lui Dumnezeu care acționează în Isus.

Însă acest episod conține un avertisment care ne folosește nouă tuturor. De fapt, se poate întâmpla ca o invidie puternică datorită bunătății și faptelor bune ale unei persoane poate determina la acuzarea ei falsă. Aici este o adevărată otravă mortală: răutatea cu care în mod premeditat se vrea distrugerea bunei faime a celuilalt. Dumnezeu să ne elibereze de această ispită teribilă! Și dacă, examinând conștiința noastră, ne dăm seama că această buruiană răsare înlăuntrul nostru, să mergem imediat să spovedim aceasta în Sacramentul Pocăinței, înainte ca să se dezvolte și să producă efectele ei rele, care sunt incurabile. Fiți atenți, pentru că această atitudine distruge familiile, prieteniile, comunitățile și chiar societatea.

Evanghelia de astăzi ne vorbește și despre o altă neînțelegere, foarte diferită, față de Isus: cea a rudelor Sale. Aceștia erau preocupați, pentru că noua Sa viață itinerantă li se părea o nebunie (cf. v. 21). De fapt, El se arăta așa de disponibil pentru oameni, mai ales pentru bolnavi și păcătoși, până acolo încât nu avea timp nici măcar să mănânce. Isus era așa: mai întâi oamenii, a-i sluji pe oameni, a-i ajuta pe oameni, a-i învăța pe oameni, a-i vindeca pe oameni. Era pentru oameni. Nu avea timp nici măcar pentru a mânca. Așadar, rudele sale decid să îl ducă înapoi la Nazaret, acasă. Ajung în locul unde Isus predică și trimit ca să îl cheme.

I se spune: „Iată, mama Ta și frații Tăi te caută afară!” (v. 32). El răspunde: „Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?”, și privind persoanele care erau în jurul Lui pentru a-l asculta adaugă: „Iată mama Mea și frații Mei! Oricine face voința lui Dumnezeu, acela îmi este frate și soră și mamă” (v. 33-34). Isus a format o nouă familie, care nu mai este bazată pe legăturile naturale, ci pe credința în El, pe iubirea sa care ne primește și ne unește între noi, în Duhul Sfânt. Toți cei care primesc cuvântul lui Isus sunt fii ai lui Dumnezeu și frați între ei. A primi cuvântul lui Isus ne face frați între noi, ne face familia lui Isus. A vorbi de rău despre alții, a distruge faima altora, ne face familia diavolului.

Acel răspuns al lui Isus nu este lipsă de respect față de mama sa și față de rudele sale. Dimpotrivă, pentru Maria este cea mai mare recunoaștere, pentru că tocmai ea este discipola perfectă care a ascultat în toate de voința lui Dumnezeu. Să ne ajute Fecioara Maria să trăim mereu în comuniune cu Isus, recunoscând lucrarea Duhului Sfânt care acționează în El și în Biserică, regenerând lumea la viață nouă.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,

Doresc din nou să ajungă la iubitul popor coreean un gând deosebit în prietenie și în rugăciune. Colocviile care vor avea loc în zilele următoare la Singapore să poată contribui la dezvoltarea unui parcurs pozitiv, care să asigure un viitor de pace pentru peninsula coreeană și pentru lumea întreagă. Pentru aceasta îl rugăm pe Domnul. Toți împreună să o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria, Regina Coreii, ca să însoțească aceste colocvii. [„Bucură-te Marie…”]

Astăzi, la Agen, în Franța, este proclamată fericită sora Maria a Zămislirii, înainte de consacrare Adelaide de Batz de Trenquelléon. A trăit între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, a întemeiat Fiicele Mariei Neprihănite, numite marianiste. Să îl lăudăm pe Domnul pentru această fiică a sa care și-a consacrat viața Lui și slujirii fraților. Aplauze pentru noua fericită. Toți aplauze.

Vă salut pe voi toți, dragi romani și pelerini: grupurile parohiale, familiile, asociațiile. Îndeosebi îi salut pe credincioșii veniți din Spania: de la Murcia, Pamplona și Logrono. Și din Italia pe cei din Napoli, pe tinerii din Mestrino și grupul sportiv alpini din Legnano. Vă urez o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!