Episcopul Colombo: Acum Argentina are propriul Romero (II)
13.06.2018, Roma (Catholica) - Papa i-a telefonat „la puține minute după ce a semnat declarația de recunoaștere a martiriului” Episcopului Enrique Angelelli. A destăinuit aceasta pentru Vatican Insider Episcopul Marcelo Daniel Colombo de La Rioja, Argentina, desemnat Arhiepiscop de Mendoza luna trecută de Pontif. „Vreau să îți dau vestea că în urmă cu câteva minute am semnat decretul privitor la martiriul lui Angelelli”, a povestit Mons. Colombo despre convorbirea avută. Papa Francisc „m-a încurajat să pregătesc beatificarea cât mai curând posibil”. El a fost cel care a deschis cauza diecezană de beatificare a Mons. Angelelli, încheiată în octombrie 2016, „a cărui moarte într-un presupus «trist accident stradal» a fost acceptată de toți numai că, după decenii, s-a înțeles că în realitate prelatul – foarte critic cu dictatura militară – a fost asasinat cu lașitate pentru că încerca să înțeleagă motivele pentru care au fost ucise celelalte trei persoane pe care el le cunoștea”. Iată ultima parte a interviului tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
– Dumneavoastră propuneți ca beatificarea să se facă în noiembrie.
– Noiembrie-decembrie ar fi lunile posibile dacă se fac toți pașii preliminari atât de importanți pentru ceea ce constituie pregătirea ceremoniei de beatificare. Între timp, ar trebui deja să vină numirea noului Episcop de La Rioja, din moment ce în primele zile din august mă voi transfera în noua mea misiune pastorală în Dieceza de Mendoza. La acea dată va fi și un nou prefect în funcție la Dicasterul Sfinților la Roma, fostul substitut de la Secretariatul de Stat, Giovanni Angelo Becciu, Cardinal la 28 iunie. Beatificarea lui Angelelli și a martirilor argentinieni ar putea să fie, deci, prima sa beatificare și, dacă protocolul va fi menținut, ar fi natural ca Becciu să fie trimis ca reprezentant al Papei ca să prezideze ceremonia la La Rioja.
Nu pot să nu fiu recunoscător prefectului care a fost până acum, Cardinalul Amato, pentru activitatea intensă pe care a desfășurat-o, deschiderea și disponibilitatea sa de a ne primi ori de câte ori vizitam Congregația pentru consultări sau prezentări. Ar fi natural desigur ca să prezideze Cardinalul Becciu această celebrare, care promite să fie memorabilă pentru poporul din La Rioja și Biserica din La Rioja și din Argentina.
– Și dumneavoastră veți fi prezent?
– Voi fi mereu cu iubitul meu popor riojan, împreună cu comunitățile sale și cu martirii săi declarați acum oficial. Nu ca Episcop de La Rioja, ci ca frate, părinte și prieten al atâtora care împreună cu mine au căutat adevărul cu privire la aceste figuri exemplare de creștini. Amintirea plină de recunoștință față de Dumnezeu pentru viețile și morțile lor din iubire va continua să mă susțină oriunde voi merge. Desigur că voi veni pentru beatificare și voi continua să ajut în aceste luni până când un nou păstor va prelua ștafeta.
– Permiteți-mi încă o întrebare. Știm ce gândea Mons. Romero despre avort; pentru a folosi o expresie a lui scrisă într-un editorial al săptămânalului din San Salvador, Orientación, îl considera o practică „pentru a castra poporul”. Dar Mons. Angelelli?
– Într-o temă ca aceasta se vede toată însemnătatea gândirii pastorale a lui Angelelli, integrală, coerentă, fără soluție de continuitate. Am cel puțin trei referințe foarte clare exprimate în trei predici care reflectă gândirea sa în această privință. La 7 octombrie 1973, în sărbătoarea Stăpânei Noastre a Rozariului, a vorbit despre relele care lovesc viața familială. După ce s-a referit la divorț, a atins problema avortului: care este o iluzie. „Astăzi revine realitatea divorțului, o problemă care are nevoie de considerație specială pentru că este complexă. Dar o semnalăm. Așa cum semnalăm un alt rău care este o adevărată crimă: avortul – consecințele pastorale și sociale sunt funeste. Cine plătește consecințele este familia.”
La 16 martie 1975, Mons. Angelelli se referă specific la distrugerea vieții în sânul matern. Este foarte elocvent ceea ce spune la Liturghia din 4 mai același an: „Nu putem nega obstacolele și dificultățile grave pe care familia trebuie să le depășească în lumea de astăzi. Atacuri doctrinale, unele clare și altele subterane, la adresa legăturii familiale; exemple scandaloase pe care mijloacele de comunicare sunt responsabile că le răspândesc; campanii împotriva natalității camuflate de cele mai multe ori sub aparența de seriozitate științifică; lipsa de coeziune internă în multe familii; tentative de a-i corupe pe tineri cu drogurile; situații economice chinuitoare; pierderea respectului față de viață – în special avortul – sunt câteva elemente care pun în criză familia. Toate acestea fac dificilă însăși misiunea evanghelizatoare pe care Biserica trebuie s-o desfășoare în sânul familiilor. Dar tocmai dificultăți unei misiuni așa de dificile trebuie să ne stimuleze să o întreprindem cu determinare și să o ducem înainte cu perseverență”.
Mons. Angelelli nu a neglijat nici să sublinieze alte aspecte de moarte în viața socială din La Rioja și din Argentina în acel moment. Iată pentru ce ceea ce spune despre avort nu trebuie separat de lupta sa constantă pentru respectarea femeilor, de la denunțarea exploatării femeilor, de exemplu în numeroasele sale referințe la traficul de persoane, la condiția de sclavie în care multe femei trebuiau să își desfășoare munca lor ca femei de serviciu aici la La Rioja sau la Buenos Aires, unde emigrau în masă. Totul este un semn al luptei sale pentru ca femeile de serviciu să aibă un sindicat, care încă funcționează.
– Și Dvs ce credeți despre legea pentru liberalizarea avortului care se va începe să se voteze miercurea viitoare?
– Face parte din democrație a accepta să se discute toate problemele care se prezintă în viața societății. Pentru aceasta i-am votat pe reprezentanții noștri parlamentari. Pentru aceasta sunt foarte necăjit că această problemă a nepenalizării avortului nu a făcut parte din platforma nici unuia dintre partidele majoritare și că punerea sa în discuție a atras atenția societății când problemele sociale și economice presau. Nu este bine pentru o comunitate umană să se joace opunând cele două vieți: ori cea a mamei, adesea săracă și chinuită de propriul său context familial și social, ori cea a copilului, mereu lipsit de apărare și incapabil să își afirme dreptul la viață. Ca Biserică vrem să protejăm și să luptăm pentru cele două vieți. Sărmană societate aceea care își arogă dreptul de a decide cine trăiește și cine moare! Mi-ar plăcea să mă gândesc la o conducere politică preocupată să ducă la extrem grija pentru ca toți să trăiască bine și cu demnitate.
