Cardinalul Koch: Numai Dumnezeu poate converti inimile dictatorilor și gândirea politicienilor
04.07.2018, Roma (Catholica) - „Rugăciunea noastră este foarte importantă pentru creștinii din Orientul Mijlociu. Am vizitat două lagăre de refugiați: în Iordania și în Grecia. Și mi-au spus mereu: nu ne uitați, rugați-vă pentru noi. Rugăciunea este un semn de apropiere și solidaritate pentru victimele războaielor, pentru toți cei care suferă.” La câteva zile de la Ziua de reflecție și rugăciune pentru Orientul Mijlociu, convocată la 7 iulie de Papa Francisc la Bari, Cardinalul Kurt Koch, președinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, se pregătește să primească în orașul Sfântului Nicolae pe Patriarhii Bisericilor Ortodoxe. Consiliul Pontifical a fost cel care a transmis scrisorile de invitație scrise personal de Papa tuturor Patriarhilor.
– Eminență, ce l-a determinat pe Papa Francisc să promoveze această Zi de reflecție și rugăciune pentru Orientul Mijlociu?
– Este o ideea care, în realitate, s-a format de mult timp pentru că situația din Orientul Mijlociu se află multă la inima Sfântului Părinte. Papa a spus: timpul este matur și este important să se dea acest semn al rugăciunii pentru pace pentru această regiune a lumii și să se invite toate celelalte Biserici, mai ales pe patriarhii Bisericilor Ortodoxe, Orientale și Catolice, la Bari pentru a se ruga împreună pentru pace. Și să facă această întâlnire publică, pentru a exprima apropiere și solidaritate tuturor creștinilor și tuturor bărbaților și femeilor care trăiesc în Orientul Mijlociu.
– Ce îl preocupă mai mult pe Sfântul Părinte?
– Desigur, războiul, dar mai ales faptul că mulți creștini pleacă din această regiune. Faptul că în acest ținut au rămas numai lespezi și nu mai sunt oameni și nu mai sunt creștini. Am pierdut mult. Deci Papa are la inimă faptul de a-i susține pe creștinii din această regiune pentru ca să poată găsi condițiile pentru a rămâne și aceasta este și o cerere insistentă a Patriarhilor care spune: „Noi suntem foarte recunoscători că voi îi primiți pe refugiații noștri dar nu le spuneți să vină. Ajutați-i mai degrabă pentru ca să poată rămâne în țara lor.”
– La Bari va reieși cu putere ecumenismul sângelui. Ce răspuns primiți din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe la această invitație a Papei Francisc?
– Mulți au răspuns în manieră pozitivă. Sunt foarte recunoscători Papei pentru că a promovat această inițiativă și mulți ne-au spus că vor să participe personal. Alții nu pot pentru că își luaseră deja alte angajamente și au trimis delegați. Toți vor să fie prezenți și să dea acest semn de unitate pentru suferințele și persecuțiile creștinilor. Acest ecumenism al sângelui este pentru mine un lucru foarte important. În Biserica antică s-a spus că sângele martirilor avea să fie sămânță de noi creștini. Astăzi eu sunt convins că putem spune că sângele atât de multor martiri din lume va fi sămânță a unității Trupului lui Cristos. Creștinii sunt persecutați nu pentru că sunt ortodocși, luterani, catolici, penticostali, ci pentru că sunt creștini. În acest sens Papa Francisc a spus odată că persecutorii au ideea mai bună despre ecumenism pentru că ei știu că suntem deja uniți.
– Îmi vine în minte ceea ce trăiesc, de exemplu, creștinii copți-ortodocși în Egipt și cu ei Papa Tawadros al II-lea. Uciși în biserici în timp ce se roagă, în momentul inerției lor maxime. Cine sunt creștinii persecutați și ce creștinism mărturisesc?
– Martirii amintesc că martiriul nu este o excepție în viața creștină. Și aceasta s-a putut vedea din păcate în cursul întregii istorii. Astăzi experimentăm asta din nou și în manieră foarte mare pentru că există o persecuție a creștinilor pe care n-am avut-o niciodată în istorie, chiar și în antichitate. Și în acest sens martirii ne amintesc această realitate a vieții creștine și arată deja unitatea dintre Bisericile noastre pentru că sângele martirilor nu dezbină ci unește și acesta este un semn foarte pozitiv, în fața unei situații tragice.
– În această lume distrusă de teroare, dacă sunt intervievați, creștinii spun că i-au iertat pe agresorii lor. Cum este posibil, după părerea Dvs, să se ierte?
– Este o mare provocare. Dar cred că iertarea este posibilă numai dacă ești un om religios. Așa cum a făcut Isus pe Cruce, când a spus: „Iartă-i, pentru că nu știu ce fac”. Și același lucru l-a făcut Sfântul Ștefan care, murind, a iertat. Iertarea este posibilă numai în lumina suferinței lui Isus pe Cruce. În acest sens este o provocare, o misiune a creștinului: să dea această mărturie preaînaltă de iertare în acest mod, în aceste contexte.
– De ce rugăciunea? Ce poate rugăciunea în situații de distrugere și moarte care nu găsesc căi de ieșire, în care și diplomațiile ecleziale au eșuat în căutarea lor zadarnică de acorduri și reconcilieri?
– Pentru că rugăciunea este ceea ce au creștinii. În rugăciune se duc toate suferințele și toate persecuțiile în fața lui Dumnezeu. Noi ne rugăm dar consecințele rugăciunii noastre sunt în mâinile lui Dumnezeu. Vedem aceasta în textul din Evanghelie care relatează nunta din Cana. Maria nu îi spune lui Isus că trebuie să facă o minune. Îi prezintă numai problema pentru ca El să fie cel care decide ceea ce să facă din cererea ei. Cred că această imagine de la Cana ne dă măsura rugăciunii noastre: noi ducem toate provocările, toate problemele, toate suferințele în fața lui Dumnezeu și lăsăm ca El să ia inițiativa. Numai El poate converti inimile dictatorilor. Numai El poate converti gândirea politicienilor.
– Ce mesaj vrea să dea Bari creștinilor din Orientul Mijlociu și comunității internaționale?
– Creștinilor din Orientul Mijlociu vrea să le dea un semn de apropiere și solidaritate. Sunteți în inimile noastre, sunteți în gândurile noastre, sunteți în rugăciunile noastre. Pentru comunitatea internațională întâlnirea de la Bari vrea să fie un moment public în care să arătăm lumii unitatea noastră și să mărturisim că sora religiei nu este niciodată violența ci întotdeauna pacea. Acesta este un mesaj foarte important în această lume în care, din păcate, asistăm la un raport între violență și religie, mai ales în formele de extremism. Trebuie să dăm o contra-mărturie acestei derive. (material al agenție SIR tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
