Dănuț Doboș: Pro memoria. Dieceza Romano-Catolică de Iași în anii Primului Război Mondial

04.07.2018, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Pro memoria. Dieceza Romano-Catolică de Iași în anii Primului Război Mondial, scrisă de dr. Dănuț Doboș. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 188 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 80,5 lei.

Departamentul de Cercetare Istorică „Fericitul Anton Durcovici” al Episcopiei Romano-Catolice de Iași, împreună cu Editura Sapientia, ne oferă o plăcută surpriză o dată cu publicarea mult așteptatei istorii a Episcopiei Romano-Catolice de Iași în anii Primului Război Mondial. Lucrarea, intitulată „Pro memoria. Dieceza Romano-Catolică de Iași în anii Primului Război Mondial”, a dr. Dănuț Doboș, ne ajută să înțelegem mai bine faptele istorice petrecute acum o sută de ani, felul în care Biserica noastră locală s-a racordat la realitățile istorice unice pe care România le-a trăit atunci, faptele de vitejie și sacrificiul soldaților catolici care au răspuns cu entuziasm chemării Patriei, activitatea meritorie a păstorului Diecezei din acea perioadă, administratorul apostolic Ulderico Cipolloni, și a tuturor preoților, precum și mobilizarea exemplară a zecilor de mii de credincioși catolici pentru „efortul de război”.

Suntem bucuroși să constatăm faptul că preoții și credincioșii catolici din „generația anului 1918” au fost un exemplu de acțiune, eroism și devotament față de Patrie, acasă, pe front și în desfășurarea actelor istorice ale Unirii și Întregirii neamului românesc. Prin aceste fapte ale înaintașilor noștri, recunoscute atunci de mai-marii conducători ai Țării, catolicii din Moldova au scris una dintre cele mai frumoase pagini ale istoriei lor, câștigându-și, totodată, și pentru totdeauna un loc demn și respectat în istoria noastră națională și în viața Țării. Lucrarea conține și câteva capitole pline de dramatism, care ilustrează cele afirmate mai sus, subliniind lupta pe care generația de la 1918 a trebuit să o poarte pentru a-i fi recunoscute drepturile și libertățile în cadrul Statului Român, precum și dreptul poporului nostru credincios la identitatea sa românească. Ultimul capitol al lucrării este dedicat eroilor catolici care acum o sută de ani și-au jertfit viața pentru apărarea pământului strămoșesc, eroi pe care timp de un secol generațiile ce i-au succedat i-au cinstit așa cum se cuvine, inclusiv prin ridicarea de monumente comemorative, primele din țară, după cum aflăm din această lucrare.

Centenarul Unirii de la 1918 este pentru toți un bun prilej de a rememora sacrificiul eroilor și făuritorilor Statului Român reîntregit, dar și de a medita la ceea ce ne leagă de acele vremuri eroice și a înțelege ce se întâmplă cu societatea noastră astăzi și cum valorificăm noi marile idei și marile valori ale epocii Unirii. În acest fericit an al Centenarului, să nu procedăm la niște acțiuni comemorative formale, ci să ne însușim cu adevărat cât mai mult din patrimoniul lăsat nouă moștenire de înaintașii noștri, cei care au fost părtași la actul istoric al Unirii de la 1918. Exemplul lor de dăruire și iubire față de Țară și popor ne obligă nu numai la o adâncă prețuire, ci să ne însuflețească tot mai mult în împlinirea misiunii noastre în fruntea bunilor noștri credincioși, pentru ca împreună cu ei să putem contribui la crearea unei condiții umane și creștine demne de înaintașii noștri în credință și iubire. Trăirea și viața lor ne impresionează și ne obligă la un drum binecuvântat ce să-l lăsăm și noi generațiilor viitoare.

Este știut că după anul 1918, timp de trei decenii, România a cunoscut cea mai prosperă și fericită perioadă din istoria sa, iar resortul acestei fericiri a fost explicat cel mai bine de Fericitul Anton Durcovici, la 1 decembrie 1936, în Catedrala „Sfântul Iosif” din București, în fața intelectualilor catolici bucureșteni: „În dimineața acestei zile, acest lăcaș sfânt în care ne aflăm a răsunat de cântarea sărbătorească a imnului Te Deum Laudamus (Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm). A fost prinos de laudă și mulțumire către Cel Atotputernic pentru toate darurile pământești pe care el le-a hărăzit țării noastre, între care daruri nu a fost nicidecum cel mai mic stăpânirea liniștită a întregului teritoriu al României Mari. Dacă, așa cum spune așa de frumos deviza țării Nihil sine Deo (Nimic nu este fără Dumnezeu), nici acest mare dar nu ne-a venit fără Dumnezeu… Se cade deci să-i mulțumim și să-l lăudăm”.

Gândul exprimat de viitorul Episcop de Iași, Anton Durcovici, cu atâta seninătate și convingere, în Catedrala din București, nu s-a oprit doar la acel moment, ci a continuat și la Iași, în mijlocul poporului lui Dumnezeu, prin exemplul său de dăruire, de iubire față de cei încredințați spre păstorire, față de locuitorii Episcopiei de Iași, pe care îi dorea fericiți într-o țară liberă și unită. Așa se explică încurajarea pe care o îndrepta spre cei ce se aflau în închisoare, către poporul credincios din întreaga țară și îndeosebi spre cei care sufereau. Este cunoscută declarația lui chiar din închisoarea din Sighetu Marmației, unde suferea pentru dreptate și libertate, oferind și rugăciunile sale și moartea sa ca un îndemn la speranță și credință in triumful binelui. Vor veni zile fericite și pentru acest popor atât de încercat. Fericitul Anton Durcovici ne transmite, așadar, un mesaj foarte clar, și anume acela că există o legătură directă între Dumnezeu și fericirea adevărată a țării noastre.

Lucrarea de față ne face să ne întoarcem în timp, să admirăm eroii, să le vedem exemplul și să ne întrebăm asupra misiunii noastre în lumea în care trăim. Mă bucur, de aceea, să exprim bucuria mea și a noastră autorului acestei lucrări, o lucrare cu caracter istoric din partea istoricului Dănuț Doboș, pentru acest document evocativ al implicării comunității catolice din Moldova la desăvârșirea actului Marii Uniri de acum 100 de ani și, în același timp, să implor răsplată veșnică pentru toți eroii noștri care și-au oferit viața pentru binele întregului popor. Tuturor celor care vor parcurge aceste pagini spre informare și edificare, le dorim să prindă din nou curaj în iubirea lui Dumnezeu, stăpânul istoriei, și a celor ce fac parte din poporul nostru credincios. Așa vrem să înălțăm spre ceruri imnul nostru de preamărire și slavă: Te Deum laudamus! Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm! În veci amintirea eroilor noștri. (prezentare semnată de PS Petru Gherghel, Episcop de Iași)

Imagini