Pr. dr. Isidor Chinez: Lege, conștiință

26.07.2018, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea Lege, conștiință, păcat. Teologia morală fundamentală II, scrisă de pr. dr. Isidor Chinez. Cartea apare în colecția „Tratate de teologie”, în formatul 14×20, are 306 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 25 lei. Redăm în continuare prezentarea semnată chiar de autor.

Concepția creștină despre om – omul considerat conform Revelației – are o continuă dependență de Dumnezeu. Viața lui este darul lui Dumnezeu care în Cristos și-a manifestat profunzimile iubirii sale, deschizându-ne calea spre comuniunea trinitară. Căutându-l pe om prin intermediul Fiului său, Dumnezeu vrea să îl facă să abandoneze căile răului. Învingerea răului: iată ce este Răscumpărarea. Domn al creației, omul poate să împlinească planul divin prin cunoaștere și iubire. Iar, în lumina acestei dependențe, Scriptura schițează trăsăturile esențiale ale persoanei. Teologia morală este reflecția despre bunătatea și concretizarea comportamentului moral. Libertatea omului dobândește sensul acestei ascultări de Dumnezeu, atât în ființa sa, cât și în acțiunea sa, căci au fost depășite de coborârea vieții divine la nivelul omului primind viața harului. Demnitatea subiectului uman, adică a persoanei, este dată de imaginea lui Dumnezeu care constă în relație și libertate.

De aceea, parte a doua a Teologiei Morale Fundamentale tratează despre ce este legea morală, ce este conștiința, ce este păcatul. Care este lumea în care trăiește omul răscumpărat? Când omul aude vorbindu-se despre lege – legea morală – se gândește instinctiv la ceea ce se opune libertății sale, mortificând-o. Există o profundă consonanță între partea cea mai adevărată din noi și legea lui Dumnezeu. De fapt, Decalogul începe: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din țara Egiptului, din casa sclaviei” (Ex 20,2). Dumnezeu ne-a chemat la libertate. Dă legea sa unui popor eliberat și liber. Domnul se îndreaptă spre toți cei care au fost eliberați de toate sclaviile. „Voi ați fost chemați la libertate” (Gal 5,13), ne anunță sfântul Paul. Prin libertate se înțelege condiția în care o persoană poate să decidă acțiuni fără constrângeri. Astfel, legea divină, legea naturală, legea nouă a lui Cristos, legea umană sunt legi care nu distrug libertatea creștină, dar în mod profund sunt libertate, care în esența sa, este orientată de Duhul Sfânt spre o configurație progresivă a lui Cristos, ce reînnoiește credința și totul devine caritate.

În lumina conștiinței, se manifestă demnitatea noastră spirituală. Se spune: fiecare trebuie să acționeze conform conștiinței sale… fă ceea ce crezi că e mai bine… urmează-ți conștiința… Acest lucru este adevărat. Însă uităm adesea și să ne întrebăm: care conștiință? Conștiința morală? Ce caracteristici trebuie să aibă conștiința? Cum se formează conștiința? La aceste întrebări și la altele vrea să răspundă această carte. Atunci când se vorbește despre conștiință se înțelege mereu conștiința morală. Despre conștiință, Biserica ne învață că este acel loc privilegiat din interiorul nostru unde ne vorbește Dumnezeu. Conștiința nu este doar o fereastră către legea naturală, ci un loc în care îl putem întâlni pe Dumnezeul cel viu.

Timpul nostru este sensibil fiindcă oamenii și lumea sunt expuși puterilor abisale ale răului. Literatura modernă, psihologia, științele sociale și cele despre comportament se complac în a discuta despre ademenirea oamenilor spre rău, cu speranța că, odată cunoscute relele, devine posibilă prezentarea strategiilor de depășire a răului. În paralel cu aceasta, se pare că conștiința păcatului se fărâmițează. După cum simțul lui Dumnezeu nu poate fi total șters și nici stins din conștiința noastră, nici simțul păcatului nu poate fi vreodată nimicit cu totul. Cu cât omul de azi cunoaște mai mult răul, cu atât mai mult păcatul devine pentru el o problemă.

A vorbi despre păcat astăzi, cu un limbaj teologic, impune o cerință urgentă și nouă. Nu există morală fără păcat, pentru că spațiul moralei este spațiul libertății, adică al autodeterminării pentru bine. Păcatul nu ne reprezintă câtuși de puțin, pentru că suntem chemați la libertate și adevărul ne-a făcut liberi. Tocmai pentru că este îndreptat către noi, împotriva adevărului ființei noastre, păcatul este îndreptat și către Dumnezeu; este refuzul de a răspunde la iubirea gratuită a lui Dumnezeu. Dar există anunțul iubirii milostive a lui Dumnezeu Tatăl pentru oamenii timpurilor noastre. Există și iertare. Vestirea convertirii iubirii creștine are o importanță deosebită în societatea actuală. Reflectarea în conștiința omului a păcatului și a gravității sale devine posibilă numai în orizontul cunoașterii iubirii lui Dumnezeu și a milostivirii sale iertătoare. Este misterul milostivirii: izvor de bucurie, de seninătate și de pace. Este condiția mântuirii noastre.

Imagini