Papa Francisc: Închinarea la idoli, o problemă valabilă și astăzi
01.08.2018, Vatican (Catholica) - Când o persoană pune un obiect sau o filosofie înaintea lui Dumnezeu, nu doar distruge fericirea ci și îngreunează capacitatea experimentării iubirii adevărate, a spus Papa Francisc miercuri. „Alipirea de un obiect sau de o idee ne face orbi față de iubire”, a spus el pe 1 august. „Purtați această idee în inimă: idolii ne fură iubirea, idolii ne fac orbi față de iubire și pentru a iubi cu adevărat trebuie să fim liberi de orice idol. […] De fapt, iubirea este incompatibilă cu idolatria: dacă un ceva devine absolut și de neatins, atunci este mai important decât un soț, decât un copil sau decât o prietenie.”
Pontiful a reluat audiențele generale de miercuri după pauza din luna iulie, vorbind astăzi despre prima Poruncă: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”. A reflecta la tema idolatriei este deosebit de relevant și în timpurile noastre, a spus el. „Noi creștinii putem să ne întrebăm: care este cu adevărat Dumnezeul meu? Este Iubirea Una și Întreită sau este imaginea mea, succesul meu personal, eventual în cadrul Bisericii?” Și apoi a citat din Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2113: „Idolatria nu se referă numai la cultele false ale păgânismului. Rămâne o ispită constantă a credinței. Constă în a diviniza ceea ce nu este Dumnezeu.”
„Ființa umană nu trăiește fără a se centra pe ceva”, a spus Sfântul Părinte. După ce a vorbit despre „supermarketul idolilor”, a împărtășit o experiență de când era Episcop și administra Mirul în Dieceza de Buenos Aires. Atunci a văzut într-un parc multe măsuțe și oameni stând câte doi față în față. „Ce se făcea? Citit în cărți. Mergeau acolo ‘să se roage’ idolului. […] Aceasta este o idolatrie a timpurilor noastre. Eu vă întreb: câți dintre voi ați mers să vă citească în cărți pentru a vedea viitorul? Câți dintre voi, de exemplu, ați mers să vi se citească în palmă pentru a vedea viitorul, în loc să vă rugați Domnului? Aceasta este diferența: Domnul este viu; ceilalți sunt idoli, idolatrii care nu folosesc.”
A continuat punctând faptul că idolii cer închinare și jertfe. „În antichitate se făceau jertfe umane idolilor, dar și astăzi: pentru carieră se jertfesc copiii, neglijându-i sau pur și simplu nedându-le naștere; frumusețea cere jertfe umane. Câte ore în fața oglinzii! Anumite persoane, anumite femei cât timp petrec pentru a se machia? Și aceasta este o idolatrie. Nu este rău a te machia; dar normal, nu pentru a deveni o zeiță. Frumusețea cere jertfe umane. Faima cere jertfirea de sine, jertfirea propriei nevinovății și autenticități. Idolii cer sânge. Banul fură viața și plăcerea duce la singurătate. Structurile economice jertfesc vieți umane pentru profituri mai mari. […] Și drogurile sunt un idol. Câți tineri își ruinează sănătatea, chiar și viața, adorând acest idol al drogurilor.”
„Idolii reduc la sclavie. Promit fericire dar nu o dau. […] Idolii promit viață, dar în realitate o iau. Dumnezeul adevărat nu cere viața ci o dăruiește, o oferă cadou. Dumnezeul adevărat nu oferă o proiecție a succesului nostru, ci ne învață să iubim. Dumnezeul adevărat nu cer fii, ci îl dăruiește Fiul său pentru noi. Idolii proiectează ipoteze viitoare și fac să se disprețuiască prezentul; Dumnezeul adevărat ne învață să trăim în realitatea de fiecare zi, în concret, nu cu iluzii despre viitor: astăzi și mâine și poimâine mergând spre viitor. Concretețea Dumnezeului adevărat împotriva lichidității idolilor. Eu vă invit să ne gândim astăzi: câți idoli am sau care este idolul meu preferat?”
