Papa Francisc: Aduceți viață în mormintele semenilor voștri
12.08.2018, Roma (Catholica) - Aproximativ 70.000 de tineri italieni, cu vârstele între 16 și 29 de ani, din 195 de Dieceze, s-au strâns sâmbătă seara în Circus Maximus din Roma, pentru o întâlnire cu Papa Francisc. Aceștia au fost chemați în 11-12 august la Roma într-un pelerinaj organizat de Conferința Episcopală Italiană înaintea Sinodului Episcopilor din octombrie, dedicat tinerilor. Aproximativ 40.000 dintre tineri au venit în pelerinaj la Roma.
După lectura unui text din Evanghelia lui Ioan (20,1-8 – găsirea mormântului gol, la care și Maria Magdalena, și Petru cu Ioan au mers în fugă), Papa s-a adresat tinerilor, pornind de la această constatare: „Avem atâtea motive pentru a alerga, adesea numai pentru că sunt atâtea lucruri de făcut și timpul nu ajunge niciodată. Uneori ne grăbim pentru că ne atrage ceva nou, frumos, interesant. Uneori, dimpotrivă, alergăm pentru a scăpa de o amenințare, de un pericol…” Revenind la dimineața de Paște, când apostolii au alergat la mormântul gol, Pontiful a spus: „Din acea dimineață, dragi tineri, istoria nu mai este aceeași. Acea dimineață a schimbat istoria. Ora în care moartea părea că triumfă, în realitate se revelează ora înfrângerii ei. Nici măcar acea piatră mare, pusă în fața mormântului, nu a putut rezista. Și din acele zori ale primei zile după sâmbătă, fiecare loc în care viața este oprimată, fiecare spațiu în care domină violență, război, mizerie, acolo unde omul este umilit și călcat în picioare, în acel loc încă se poate reaprinde o speranță de viață.”
Biserica are nevoie de elanul tinerilor, de intuițiile lor, de credința lor, a spus Pontiful. „Să nu stăm deoparte de locurile de suferință, de înfrângere, de moarte”, a continuat, făcând apoi o paralelă între mormântul lui Isus și persoanele rănite, inclusiv tineri, care s-au sigilat asemenea unor morminte. „Cu puterea Duhului și Cuvântului lui Isus putem să mutăm acele pietre mari și să facem să intre raze de lumină în acele cavități de întuneric.” La final i-a invitat să se întoarcă la casele lor conștienți că sunt iubiți. „Fiecare dintre noi, întorcându-se acasă, să pună aceasta în inimă și în minte: Isus, Domnul, mă iubește. Sunt iubit. Sunt iubită. A simți duioșia lui Isus care mă iubește. A parcurge cu curaj și cu bucurie drumul spre casă, parcurgeți-l cu conștiința că sunteți iubiți de Isus. Atunci, cu această iubire, viața devine o alergare bună, fără neliniște, fără frică, acel cuvânt care ne distruge. Fără neliniște și fără frică. O alergare spre Isus și spre frați, cu inima plină de iubire, de credință și de bucurie. Mergeți așa!”
