Cardinalul Parolin: Abuzurile sunt orori; în Irlanda Papa va da speranță nouă
22.08.2018, Vatican (Catholica) - Călătoria apostolică iminentă în Irlanda, Întâlnirea Mondială a Familiilor începută pe 21 august 2018 la Dublin, plaga teribilă a abuzurilor sexuale în Biserică – sunt temele forte ale interviului dat pentru Vatican News de Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat. Cardinalul se declară sigur că prezența Papei în Irlanda va fi un semn de speranță pentru toți și va da încurajare Bisericii locale și familiilor din toată lume. Redăm traducerea realizată de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
– Cardinal Pietro Parolin, Papa Francisc merge în Irlanda pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor. Această temă – familia – este tot mai centrală în pontificat. Ce mai putem aștepta, după Sinoade și Amoris laetitia?
– Eu cred că vizita Papei în Irlanda cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Familiilor va fi o ocazie din partea sa pentru a reafirma bogata învățătură a Bisericii despre tema familiei, în sensul de a sublinia rolul esențial, locul esențial pe care îl ocupă familia în Biserică și în societate, și a o sprijini în misiunea sa de a transmite și de a educa la viață. Îmi imaginez că însăși prezența Sfântului Părinte va fi motiv de încurajare tocmai pentru a ajuta familiile în această misiune a lor și mai ales în angajarea lor de a mărturisi prezența iubirii lui Dumnezeu precum și capacitatea familiei de a genera acea fericire pe care astăzi lumea o caută cu toate forțele ei.
– Care este după părerea Dvs contribuția cea mai puternică, mai originală, pe care familiile creștine o pot da astăzi Bisericii și chiar celui care este departe de o experiență de credință?
– Eu cred că familia are astăzi un rol foarte important de desfășurat și aș repeta ceea ce tocmai am spus: rolul este acela de a mărturisi bucuria Evangheliei, de a da o mărturie bucuroasă despre iubirea lui Dumnezeu care știe să transforme viața persoanelor, știe să transforme viața comunităților. Astăzi trăim într-o epocă în care se suferă mult de singurătate, de izolare; o singurătate și o izolare unii de alții care la sfârșit devine și o izolare față de Dumnezeu. Așadar, Papa insistă mult și pe această funcție a familiei, care este aceea de a trezi la nivel individual, la nivel de comunitate, acest simț de apartenență, acest simț de comuniune, acest simț de respect. Eu cred că familia astăzi are acest rol de desfășurat în cadrul societății noastre.
– La Întâlnirea de la Dublin vor fi tratate și teme delicate precum migrația, crizele familiale și primirea persoanelor homosexuale. Ce are de spus Biserica astăzi celui care nu împărtășește valorile sale și viziunea sa despre lume?
– Desigur, Biserica are o proprie propunere de făcut, o propunere care se bazează pe Evanghelie; însă eu cred că este foarte important, dincolo de cuvinte, mai ales atitudinea Bisericii pentru a mărturisi, substanțial cu exemplul și cu faptele, frumusețea și adevărul Evangheliei în lumea de astăzi. Și aici există atâtea răni de vindecat, există atâtea singurătăți și atâtea rupturi de refăcut. Aici putem face referință la acea imagine pe care Papa a folosit-o încă de la începutul pontificatului său, a Bisericii ca un „spital de campanie” care poate să fie cu adevărat apropiată de persoane și să le însoțească pe un drum de creștere și, cât privește rănile, și de vindecare. Eu aș spune că aceasta este atitudinea, de însoțire care este capacitate de ascultare, care este capacitate de dialog, care este capacitate de a crește împreună.
– Papa a cerut de mai multe ori ca familiile să fie susține de instituții cu politici adecvate. De la ce anume ar trebui pornit, după părerea Dvs?
– Papa spune că trebuie să pornim de la noi înșine, în sensul că familiile înseși și Biserica însăși trebuie să se angajeze în acest sens. A afirmat aceasta mult în „Amoris laetitia” unde spune că deja s-a făcut mult, în sensul de a pregăti, a ajuta la pregătirea tinerilor pentru Sacramentul Căsătoriei și pentru ca să își formeze o familie, dar că trebuie să fie făcut mult mai mult. După aceea, desigur, din partea comunității creștine, în afară de acest aspect de mărturie și de operativitate, cred că este și angajarea de a stimula comunitatea politică pentru ca să fie atentă la realitatea familială, să fie atentă la nevoile și la necesitățile ei și să vină în întâmpinare cu măsuri legislative adecvate.
– Un Papă se întoarce în Irlanda după aproape 40 de ani. Irlanda a trăit rana teribilă a abuzurilor, iar recentul raport despre abuzurile din Pennsylvania a provocat mare impresie. Ce simte să spună poporului lui Dumnezeu care este în Irlanda?
– Cred că am fost și continuăm să fim profund loviți de acest fenomen care a avut o incidență devastatoare și asupra mărturiei Bisericii. Papa a insistat mereu și continuă să insiste asupra faptului că prima noastră datorie, prima noastră angajare este aceea de a fi apropiați de victime, de a le ajuta în așa manieră încât să poată „reconstrui” viața lor. Cred că Biserica din Irlanda și-a recunoscut lipsurile, greșelile, păcatele, și în același timp s-a și înzestrat cu o serie de măsuri care să poată preveni repetarea acestor atrocități, a acestor greșeli. Oricum, cred că vizita papei în Irlanda are loc mai ales sub semnul speranței, această capacitate de speranță, și mai ales de încredere, tocmai ceea ce numeam puterea eliberatoare, transformatoare, mântuitoare a iubirii lui Dumnezeu care se experimentează în familii. Deci este și un mesaj de deschidere spre viitorul pe care această credință, care a fost mereu o caracteristică a Irlandei și a populației din Irlanda, va ști să renască în inimi și să aducă roade de pace și de fericire.
