Papa Francisc: Să nu dăm mai mare importanță formei decât substanței
02.09.2018, Vatican (Catholica) - Comentând Evanghelia de astăzi din ritul latin, Papa a subliniat primatul substanței și necesitatea unei iubiri purificate de „ipocrizia legalismului și a ritualismului”. Afirmațiile au fost făcute înaintea rugăciunii „Îngerul Domnului”. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu și publicată pe Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această duminică reluăm lectura Evangheliei lui Marcu. În textul de astăzi (cf. Mc 7,1-8.14-15.21.23), Isus tratează o temă importantă pentru noi toți credincioșii: autenticitatea ascultării noastre față de cuvântul lui Dumnezeu, împotriva oricărei contaminări lumești sau formalisme legaliste. Relatarea se deschide cu obiecția pe care cărturarii și fariseii o adresează lui Isus, acuzându-i pe discipolii săi că nu respectă preceptele rituale conform tradițiilor. În acest mod, interlocutorii voiau să lovească credibilitatea și autoritatea lui Isus ca învățător pentru că spuneau: „Dar acest învățător lasă ca discipolii să nu împlinească prescrierile tradiției”. Însă Isus replică puternic spunând: „Bine a profețit Isaia despre voi, ipocriților, după cum este scris: «Acest popor mă cinstește cu buzele, însă inima lor este departe de mine. În zadar mă cinstesc propunând învățături care sunt doar porunci ale oamenilor»”. Așa spune Isus. Cuvinte clare și puternice! Ipocrit este, ca să spunem așa, unul dintre adjectivele cele mai puternice pe care le folosește Isus în evanghelie și îl pronunță adresându-se învățătorilor religiei: învățători ai legii, cărturari… „Ipocriți”, spune Isus.
De fapt Isus vrea să îi zdruncine pe cărturari și pe farisei din eroarea în care au căzut. Și care este această eroare? Aceea de a răstălmăci voința lui Dumnezeu, neglijând poruncile Sale pentru a respecta tradițiile umane. Reacția lui Isus este severă pentru că este mare miza: este vorba despre adevărul raportului dintre om și Dumnezeu, despre autenticitatea vieții religioase. Ipocritul este un mincinos, nu este autentic. Și astăzi Domnul ne invită să fugim de pericolul de a da mai mult importanță formei decât substanței. Ne cheamă să recunoaștem, mereu din nou, ceea ce este adevăratul centru al experienței de credință, adică iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele, purificând-o de ipocrizia legalismului și a ritualismului.
Mesajul evangheliei este întărit astăzi și de glasul apostolului Iacob, care ne spune în sinteză cum trebuie să fie adevărata religie, și spune așa: adevărata religie este „a-i vizita pe orfani și pe văduve în necazurile lor și a se păstra nepătați de lume” (v. 27). „A-i vizita pe orfani și pe văduve” înseamnă a practica iubirea față de aproapele pornind de la persoanele cele mai nevoiașe, mai fragile, mai la margini. Sunt persoanele de care Dumnezeu se îngrijește în mod special și ne cere nouă să facem la fel. „A se păstra nepătați de lume” nu înseamnă a se izola și a se închide în fața realității. Nu. Și aici, nu trebuie să fie o atitudine exterioară ci interioară, de substanță: înseamnă a veghea pentru ca modul nostru de a gândi și de a acționa să nu fie poluat de mentalitatea lumească, adică de vanitate, de avariție, de mândrie. În realitate, un bărbat sau o femeie care trăiește în vanitate, în avariție, în mândrie și în același timp crede și se arată ca religios și chiar ajunge să-i condamne pe alții, este un ipocrit.
Să facem o cercetare a cugetului pentru a vedea cum primim cuvântul lui Dumnezeu. Duminica îl ascultăm la Liturghie. Dacă îl ascultăm în mod distrat sau superficial, el nu ne va folosi mult. În schimb, trebuie să primim cuvântul cu minte și inimă deschise, ca un teren bun, în așa fel încât să fie asimilat și să aducă rod în viața concretă. Isus spune că este ca grâul cuvântul lui Dumnezeu, este o sămânță care trebuie să crească în fapte concrete. Astfel cuvântul însuși ne purifică inima și acțiunile și raportul nostru cu Dumnezeu și cu alții este eliberat de ipocrizie. Exemplul și mijlocirea Fecioarei Maria să ne ajute să îl cinstim mereu pe Domnul cu inima, mărturisind iubirea noastră față de El în alegerile concrete pentru binele fraților.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri, la Košice, Slovacia, a fost proclamată Fericită Anna Kolesárová, fecioară și martiră, ucisă pentru că a opus rezistență celui care voia să îi violeze demnitatea și castitatea. Este ca italiana noastră Maria Goretti. Această tânără curajoasă să îi ajute pe tinerii creștini să rămână tari în fidelitatea față de evanghelie, chiar și atunci când cere să se meargă împotriva curentului și să se plătească personal. Aplauze pentru Anna Kolesárová!
Aceasta provoacă durere: suflă încă vânturi de război și vin știri neliniștitoare cu privire la riscurile unei posibile catastrofe umanitare în iubita Sirie, în provincia Idlib. Reînnoiesc apelul meu din inimă către comunitatea internațională și către toți actorii implicați să se folosească de instrumentele diplomației, dialogului și negocierilor, respectându-se dreptul umanitar internațional și pentru a salvgarda viețile civililor.
Vă salut pe voi toți, dragi pelerini provenind din Italia și din diferite țări. Îndeosebi, salut catehetele din Caerano San Marco, tinerii din Montirone, tinerii din Rovato și pe cei veniți din diferite orașe din Spania după un drum lung, și participanții la adunarea motocicliștilor în Vespa. Văd acolo pancarta, bine ați venit! Urez tuturor o duminică frumoasă. Și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
