Papa Francisc: Există o odihnă falsă și o odihnă adevărată
05.09.2018, Vatican (Catholica) - Din cele Zece Porunci, a treia, privind ziua de odihnă, pare poate a fi cea mai ușor de împlinit. „Dar este o impresie greșită”, a spus Papa Francisc. „A ne odihni cu adevărat nu este simplu, pentru că există odihnă falsă și odihnă adevărată. Cum putem să le recunoaștem?”
Sfântul Părinte a continuat seria de cateheze ținute în contextul audiențelor generale de miercuri, având ca temă Poruncile. Astfel, a explicat astăzi mai întâi odihna falsă, împărtășind această constatare: „Societatea de astăzi este însetată de distracții și vacanțe. Industria distracției este destul de înfloritoare și publicitatea desenează lumea ideală ca un mare parc de joacă unde toți se distrează. Conceputul de viață dominant astăzi nu are baricentrul în activitate și în angajare ci în evadare. A câștiga pentru a se distra, a fi satisfăcut. Imaginea-model este aceea a unei persoane de succes care își poate permite spații de plăcere ample și diferite.” Este însă ceva greșit în toată această viziune, mai ales că, observa Pontiful, „omul nu s-a odihnit niciodată așa de mult ca astăzi, și totuși omul nu a experimentat atâta gol ca astăzi. Posibilitatea de a se distra, de a merge în afară, croazierele, călătoriile, atâtea lucruri nu îți dau plinătatea inimii. Mai mult: nu îți dau odihna.”
Și atunci? Pornind de la textul biblic, mai exact de la două citate din Exod și din Geneză despre creație, Sfântul Părinte a spus că duminica trebuie să fie „ziua contemplației și a binecuvântării”. Și a continuat: „Este momentul contemplației, este momentul laudei, nu al evadării. Este timpul pentru a privi realitatea și a spune: cât de frumoasă este viața! Odihnei ca fugă de realitate Decalogul îi opune odihna ca binecuvântare a realității. Pentru noi creștinii, centrul zilei Domnului, duminica, este Euharistia, care înseamnă ‘aducere de mulțumire’. Este ziua în care să îi spunem lui Dumnezeu: ‘mulțumim, Doamne, pentru viață, pentru milostivirea Ta, pentru toate darurile Tale’. Duminica nu este ziua pentru a șterge toate celelalte zile ci pentru a le aminti, a le binecuvânta și a face pace cu viața.”
Despre această împăcare cu viața a vorbit la finalul catehezei, invitând la o reflecție individuală: „eu m-am reconciliat cu istoria mea?” „Adevărata pace nu înseamnă a schimba propria istorie ci a o primi, a o valoriza, așa cum a fost ea”, a explicat el. „Când devine frumoasă viața? […] Viața devine frumoasă când se deschide inima la Providență și se descoperă adevărat ceea ce spune Psalmul: ‘Numai în Dumnezeu își află liniștea sufletul meu’.”
