Papa Francisc: Preoților, nu duceți o viață dublă
16.09.2018, Palermo (Catholica) - În timpul călătoriei de o zi în Sicilia, de sâmbătă, Papa Francisc le-a spus preoților și persoanelor consacrate să lupte cu viciile și să se străduiască să trăiască o viață morală consecventă. „Nu se poate trăi o morală dublă: una pentru poporul lui Dumnezeu și alta în propria casă. Nu, mărturia este una singură. Și din iubire față de El (preotul) întreprinde o bătălie împotriva viciilor sale și împotriva oricărei mondenități alienante”, a spus Pontiful la întâlnirea din 15 septembrie din Palermo.
Discursul Sfântului Părinte a fost structurat pe trei verbe inspirate din viața Fericitului Pino Puglisi, asasinat pe 15 septembrie, acum 25 de ani, de mafia. Sâmbătă Papa a celebrat o Liturghie în amintirea preotului italian. Primul verb: a celebra. „Cuvintele instituirii schițează identitatea noastră sacerdotală: ne amintesc că preotul este om al dăruirii, a dăruirii de sine, în fiecare zi, fără concediu și fără pauză. Pentru că a noastră, dragi preoți, nu este o profesie ci o dăruire; nu o meserie, care poate folosi chiar pentru a face carieră, ci o misiune. Și tot așa și viața consacrată.” A vorbit apoi despre preoți și persoane consacrate ca oameni ai iertării. „Preotul este slujitor al reconcilierii tot timpul: administrează ‘iertarea și pacea’ nu numai în confesional, ci pretutindeni. Să îi cerem lui Dumnezeu să fim purtători sănătoși ai Evangheliei, capabili să iertăm din inimă, să îi iubim pe dușmani.” A amintit anecdotic ce îi spunea cândva un Episcop: „‘Eu aș boteza încă o dată unele comunități călugărești și unii preoți pentru a-i face creștini’. Pentru că se comportă ca păgânii.”
Al doilea verb: a însoți – „cheia de boltă a faptului de a fi păstori astăzi”. A dat exemplul Fer. Puglisi, care, „mai mult decât să vorbească despre tineri, vorbea cu tinerii. A sta cu ei, a-i urma, a face să apară împreună cu ei întrebările cele mai adevărate și răspunsurile cele mai frumoase. Este o misiune care se naște din răbdare, din ascultarea primitoare, din faptul de a avea o inimă de tată, inimă de mamă, pentru călugărițe, și niciodată o inimă de stăpân. […] Pastorația trebuie făcută cu răbdare și dăruire, pentru Cristos și încontinuu.” Vorbind despre proiectele și planurile pastorale a spus că sunt necesare, subliniind în ce sens: „pentru a ajuta proximitatea, predicarea Evangheliei”. Și a continuat: „Calea întâlnirii, a ascultării, a împărtășirii este calea Bisericii. A crește împreună în parohie, a urma parcursurile tinerilor la școală, a însoți de aproape vocațiile, familiile, bolnavii; a crea locuri de întâlnire unde să se roage, să reflecteze, să se joace, să petreacă timp în mod sănătos și a învăța să fie buni creștini și cetățeni cinstiți. Aceasta este o pastorație care îl generează, și îl regenerează pe preotul însuși, pe călugărița înseși.”
În fine, ultimul verb a fost: a mărturisi. A amintit că chiar și apartamentul în care trăia pr. Pino vorbea despre simplitatea sa – „semnul elocvent al unei vieți consacrate Domnului, care nu caută mângâieri și glorie de la lume”. Papa Francisc a spus că oamenii așa ceva caută în preoți și în persoanele consacrate. „Oamenii nu se scandalizează când văd că preotul ‘alunecă’, este un păcătos, se căiește și merge înainte… Scandalul oamenilor este atunci când vede preoți lumești, cu spiritul lumii. Scandalul oamenilor este atunci când găsește în preot un funcționar, nu un păstor. Și aceasta puneți-vă bine în cap și în inimă: păstori da, funcționari nu! Viața vorbește mai mult decât cuvintele. Mărturia contagiază.” Le-a amintit preoților că sunt mereu și diaconi, adică chemați la slujire. I-a criticat pe acei preoți care nu merg în sate mici pentru a celebra o Liturghie dacă nu primesc mai întâi stipendiul. „Să ne rugăm pentru acești frați, funcționari. Și carierismul și familismul sunt dușmani care trebuie respinși, pentru că logica lor este aceea a puterii, iar preotul nu este om al puterii, ci al slujirii. Sora nu este femeie a puterii, ci a slujirii.”
„Vă urez vouă, preoților, consacraților și consacratelor, seminariștilor, să fiți martori ai speranței”, a spus la final Papa. „Vă urez bucuria de a celebra, a însoți și a mărturisi marele dar pe care Dumnezeu l-a pus în inimile voastre. Mulțumesc, și rugați-vă pentru mine!”
