Papa Francisc: Am construit prea multe fortărețe în trecut
22.09.2018, Vilnius (Catholica) - Pe fondul imnului din timpul Jubileului Milostivirii, Papa Francisc a intrat astăzi în Sanctuarul Mater misericordiae din Vilnius, pentru un scurt moment de rugăciune în fața icoanei găzduită acolo și pentru le adresa celor strânși câteva cuvinte. Pontiful a fost însoțit de președintele Lituaniei și de Arhiepiscopul de Vilnius, Mons. Gintaras Grušas, iar pe drumul până la intrare a salutat și binecuvântat credincioșii, oprindu-se mai mult lângă cei bolnavi.
Sanctuarul – vizitat de Papa Ioan Paul al II-lea în 1993 – este situat la una din ieșirile istorice din oraș, fiind amplasată într-o vreme în care se apela la obiecte religioase puse în astfel de locuri pentru a opri atacurile și pentru a fi spre binecuvântarea celor ce trec prin porți. „Suntem în fața ‘Porții Aurorei’, ceea ce a rămas din zidurile acestui oraș ce foloseau pentru apărarea de orice pericol și provocare și pe care în 1799 armata invadatoare l-a distrus total, lăsând numai această poartă: de atunci deja era situată aici imaginea Fecioarei Milostivirii, Sfânta Născătoare de Dumnezeu care este dispusă mereu să ne ajute, să vină în ajutorul nostru”, a amintit Sfântul Părinte în discursul ținut azi, 22 septembrie.
„Când ne închidem în noi înșine din frică de alții, când construim ziduri și baricade, ajungem să ne privăm de Vestea Bună a lui Isus care conduce istoria și viața celorlalți”, a mai spus el. „Am construit prea multe fortărețe în trecutul nostru, dar astăzi simțim nevoia de a ne privi în față și a ne recunoaște ca frați, de a merge împreună descoperind și experimentând cu bucurie și pace valoarea fraternității. În fiecare zi în acest loc o vizitează pe Mama Milostivirii o mulțime de persoane care provin din atâtea țări: lituanieni, polonezi, bieloruși și ruși; catolici și ortodocși. Astăzi face posibil acest lucru facilitatea comunicațiilor, libertatea de circulație între țările noastre. Cât de frumos ar fi dacă la această facilitate de mișcare dintr-un loc în altul s-ar adăuga și facilitatea de a stabili puncte de întâlnire și solidaritate între toți, de a face să circule darurile pe care le-am primit gratuit, de a ieși din noi înșine și de a ne dărui altora, primind la rândul nostru prezența și diversitatea altora ca un dar și o bogăție în viața noastră.”
Înainte să recite o decadă cu credincioșii, contemplând al treilea mister de bucurie, Papa a spus: „Fie ca, în contemplarea misterelor Rozariului, să îi cerem (Mariei) să fim o comunitate care știe să îl vestească pe Isus Cristos, speranța noastră, cu scopul de a construi o patrie capabilă de a-i primi pe toți, de a primi de la Fecioara Mamă darurile dialogului și răbdării, apropierii și primirii care iubește, iartă și nu condamnă; o patrie care alege să construiască punți și nu ziduri, care preferă milostivirea și nu judecata. Fie ca Maria să fie mereu Poarta Aurorei pentru tot acest ținut binecuvântat!”
Pictura renascentistă datează probabil din 1630. Ca element mai neobișnuit, Fecioara este fără Pruncul Isus. La scurt timp a fost considerată miraculoasă, așa că în 1671 carmelitanii desculți i-au construit o capelă. În stilul ortodox, icoana a fost acoperită cu aur și argint, practic doar chipul și mâinile Mariei mai fiind vizibile. Există diverse legende despre cum Fecioara reprezentată în pictură a salvat Vilniusul, așa că în curând copii ale ei s-au răspândit în Lituania, Polonia și în alte țări. În data de 5 iulie 1927 a fost canonic încoronată ca Maica Milostivirii.
