Papa Francisc: Viața creștină include mereu și crucea
23.09.2018, Kaunas (Catholica) - Așa după cum se poate vedea de-a lungul istoriei, viața unui creștin nu poate eluda jertfele și durerea crucii, a afirmat Papa Francisc duminică, la Liturghia celebrată în Lituania. „Viața creștină trece mereu prin momente de cruce și uneori par interminabile. Generațiile trecute poartă încă cicatricile timpul ocupației (sovietice), neliniștea celor care erau deportați, incertitudinea pentru cei care nu se întorceau, rușinea delațiunii, a trădării”, a spus el pe 23 septembrie, la Liturghia celebrată în a doua zi din călătoria de patru zile prin țări baltice. Liturghia a fost celebrată în prezența a circa 100.000 de persoane, în Kaunas, Lituania.
Discipolii, spune Evanghelia de astăzi, nu doreau ca Isus să le vorbească lor despre durere și despre cruce; „nu vor să știe nimic despre încercări și despre neliniști”, fiind în schimb preocupați să discute cine este mai mare între ei. „Dorința de putere și de glorie este modul cel mai obișnuit de a se comporta al celor care nu reușesc să vindece amintirea istoriei lor și, probabil tocmai pentru aceasta, nu acceptă nici să se angajeze în munca din prezent.” A amintit ce a făcut atunci Isus: „pentru a da solemnitate la ceea ce urmează să spună, se așază ca un Învățător, îi cheamă și face un gest: pune un copil în centru; un băiețel care de obicei câștiga bănuții făcând comisioanele pe care nimeni nu voia să le facă”.
Și a pus o serie de întrebări spre reflecție: „Pe cine va pune în mijloc astăzi, în această dimineață de duminică? Cine vor fi cei mai mici, cei mai săraci dintre noi, pe care trebuie să îi primim la o sută de ani ai independenței noastre? Cine este cel care nu are nimic pentru a ne răsplăti, pentru a face gratificatoare eforturile noastre și renunțările noastre? Probabil că sunt minoritățile etnice din orașul nostru, sau acei șomeri care sunt constrânși să emigreze. Probabil că sunt bătrânii singuri, sau tinerii care nu găsesc un sens în viață pentru că și-au pierdut rădăcinile.”
A încheiat urând ca Isus Cristos „să reconcilieze amintirea noastră și să ne însoțească într-un prezent care să continue să ne pasioneze prin provocările sale, prin semnele pe care ni le lasă; pentru ca să îl urmăm ca discipoli, pentru că nu există nimic cu adevărat uman care să nu aibă rezonanță în inima discipolilor lui Cristos, și astfel simțim cum bucuriile și speranțele noastre, tristețile și neliniștile oamenilor din timpul nostru, mai ales ale săracilor și suferinzilor”.
