Solemnitatea Sf. Gerhard, Episcop-martir, primul păstor al Diecezei de Cenad

25.09.2018, Timișoara (Catholica) - Ca în fiecare an, Dieceza de Timișoara, succesoarea pe teritoriul României a vechii Dieceze de Cenad, l-a sărbătorit și în 2018 prin pelerinaj și rugăciune, la 24 septembrie pe primul ei păstor, Sfântul Gerhard de Sagredo (980?-1046), Episcop și martir. Astfel, în ziua dedicată comemorării liturgice a Sf. Gerhard, întreaga Dieceză, împreună cu păstorul ei, au oferit Jertfa Sfintei Liturghii pe altarul bisericii parohiale din Cenad. Acest altar este însăși vechiul sarcofag, datând din secolul al XI-lea, în care trupul Sfântului martir Gerhard a fost depus pentru odihnă și venerare.

Celebrantul principal al Liturghiei Pontificale din Cenad, care a început la ora 11.00, a fost Excelența Sa Iosif Csaba Pál, Episcop de Timișoara, alături de care a concelebrat Excelența Sa Gyulai Endre, Episcop emerit de Szeged-Csanad, împreună cu un număr de aproximativ 40 de preoți din Diecezele de Timișoara și Szged-Csanád. Pentru o zi inima Diecezei de Timișoara și cea a surorilor ei din Serbia și Ungaria a bătut din nou în cetatea vechiului scaun episcopal, Cenad. Capitlul Catedral al Sfântului Gheorghe, din Timișoara, urmașul vechiului Capitlu de Cenad, și azi dedicat Sfântului martir Gheorghe, a fost prezent, asistând la Sfânta Liturghie, împreună cu preoții și călugărițele din cuprinsul Diecezei.

În frumoasa tradiție ecumenică bănățeană au fost prezenți și preoții ortodocși din Cenad și Sânnicolaul Mare. Încă din cuvântul de salut adresat Excelenței Sale Iosif Csaba Pál de către părintele paroh Bene Tamás, canonic onorific a evidențiat rolul zilei de 24 septembrie, ca zi de sărbătoare a Bisericii nedespărțite, dar și a comunității locale, vizitate de Episcopul locului, ea trăind în inima nucleului fondat de Sf. Gerhard. Predica (în limbile maghiară, germană și română) a fost rostită de părintele Episcop, el începându-și cuvântul de învățătură astfel: „Sfinții ne atrag atenția asupra faptului că trebuie să ne trăim viața în fața lui Dumnezeu. În tot ceea ce facem, trebuie să ne raportăm la El. Toată viața lui, Sfântul Gerard a căutat care este voința lui Dumnezeu pentru el. Timp de 5 ani de zile a studiat pe Isola di San Giorgio, împreună cu călugării benedictini, care au așezat în viața lui baza strădaniei spre sfințenie. După ce a studiat la Bologna, și după ce moare abatele mănăstirii, el este ales abate, cu toate că e încă foarte tânăr. Numai cu greu acceptă această distincție și această muncă… fiindcă nu este sigur că Dumnezeu vrea acest lucru de la el. După scurt timp și-a și dat demisia, pentru a trăi un vis al lui, acela de a se muta în Țara Sfântă, ca să locuiască acolo, să studieze Sfânta Scriptura acolo, unde a trăit Mântuitorul. În Țara Sfântă nu a ajuns niciodată, dar a făcut ca acea țară, în care a trăit, să fie mai sfântă.”

„Ajunge în Ungaria, renunță la propriul său vis și acceptă să îl educe pe fiul regelui Sfântului Ștefan. Un întreg popor așteaptă să fie creștinat, încă nu sunt formate nici Diecezele, și totuși Sfântul Gerard are timp să se ocupe de educația unui singur copil. Acest fiu, Emeric, va deveni și el sfânt. Un sfânt îl educă pe un alt sfânt. Pentru că Gerard nu aleargă după succese care să se poată vedea, nu stă sub presiunea statisticii, ci, pur și simplu, caută voința lui Dumnezeu. Această căutare a voinței lui Dumnezeu face ca, după ce Emeric ajunge la o vârstă majoră, Gerard să nu caute nici carieră, nici influență din partea curții regale – ci se retrage în pădurile din Bakony, trăind o viață de pustnic, singur cu bunul Dumnezeu. Aici își aprofundează din nou relația cu Dumnezeu. Și de aici înțelegem rodnicia vieții sale, și atunci când Sfântul Ștefan îl numește, în 1030, pe el ca cel dintâi Episcop de Cenad. Poporul din acest teritoriu vine cu miile, ca să primească botezul. Gerard călătorește des și în sate ca să sfințească locuri de biserici, care urmau să fie construite, și ca să îi boteze pe oameni. Împarte Dieceza în arhidiaconate, întemeiază o școală, se ocupă intens de educația și formarea tinerilor care vor să devină preoți, a construit o Catedrală și am putea înșira în continuare realizările sale… În mijlocul tuturor acestor activități, însă, citim în biografia sa: el însuși a trăit o viață ascetică.”

„Numai o astfel de uniune cu Dumnezeu poate să asigure, ca operele noastre să dăinuie. Și atunci, în urmă cu 1000 de ani, și astăzi, Biserica este dusă înainte, și chiar făcută să prospere, numai de către Duhul Sfânt – și acei oameni care se pun cu toată dăruirea vieții lor la dispoziția Sa. Sfântul Gerard nu a vrut să realizeze ceva anume, ci s-a pus mereu la dispoziția lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a lucrat prin el. Avem pentru ce să îi mulțumim. Sfinții nu sunt ai trecutului. Așa cum nici bunul Dumnezeu nu este al trecutului. Sfinții trăiesc printre noi. Fac legătura între trecut și prezent – pentru viitor. Viața Sfântului Gerard ne îndeamnă să nu ne oprim nici noi în trecut, ci să ne punem la dispoziția lui Dumnezeu acum, în prezent. Atunci greutățile vieții, adversitățile societății nu vor fi un punct de sosire – în care am ajuns, și aici se termină tot ce a fost bun și frumos – ci toate acestea vor fi un punct de pornire spre mai departe. Bunul Dumnezeu are un plan cu noi și astăzi. Și să îi mulțumim că trăim astăzi. Să ne lăsăm călăuziți de Bunul Dumnezeu și de exemplul viu al Sfântului Gerard care ne arată o cale și spre viitor.”

La finalul Sf. Liturghii, părintele paroh i-a mulțumit Episcopului diecezan pentru bucuria adusă comunității locale, dar și întărirea în credință, confirmarea pe care credincioșii o simt atunci când păstorul își vizitează oițele, an de an. Tot la final, pr. Szilvágyi Zsolt, vicar episcopal pentru probleme de pastorație, canonic catedral și paroh de Timișoara IV Iosefin, a adresat tuturor celor prezenți îndemnul episcopului diecezan, dar și al ierarhilor catolici din țara noastră, de a participa la referendumul pentru modificarea Constituției în sensul definirii căsătoriei ca fiind formată dintr-un bărbat și o femeie. Celebrarea liturgică a fost înfrumusețată de corul local asistat atât la orgă, cât și vocal către de Emil Dumitresc. (text&foto: Claudiu Călin)

Imagini