A murit pr. Alessandro Pronzato, preot scriitor apreciat de Papi
27.09.2018, Roma (Catholica) - A murit marți, 25 septembrie, pr. Alessandro Pronzato, născut la Rivalba, Alessandria, pe malul drept al râului Po, în 1932. Așa îi plăcea lui însuși să se prezinte cititorilor săi. A făcut studiile liceale și teologice la seminarul din Casale Monferrato și a fost hirotonit preot în 1956, de Mons. Giuseppe Angrisani, care îl va încuraja după aceea, împreună cu părintele Barra și, apoi Papa Paul al VI-lea, să scrie. S-a dedicat predării în școlile de stat și jurnalismului.
Este autor a peste 120 de opere traduse în diferite limbi. A prestat slujirea sa în Biserică, în afară de peniță, cu predica și conferințele. În mod deosebit a desfășurat ani îndelungați activitate pastorală în domeniul bătrânilor. A colaborat la diferite ziare, reviste și rubrici radiofonice, între care Radio Maria și Radio Vaticana. Papa Paul al VI-lea după ce a citit câteva cărți ale sale, îl încurajează să continue cu stilul său deosebit de „strălucitor și incisiv” ca să întreprindă slujirea sa a peniței. În ’65 începe ca scriitor cu „Granițele milostivirii” („Le frontiere della misericordia”) după care urmează „… Eu însă vă spun” („… Ma io vi dico”) (șase ediții într-un an). Bestsellerul său „Evanghelii incomode” („Vangeli scomodi”) (publicat în ’65), numără peste treizeci de ediții și retipăriri și numeroase traduceri în limbă străină de la spaniolă la japoneză.
Scrie Mons. Ravasi, astăzi Cardinal, în prezentarea sa la una dintre ultimele ediții ale Evanghelii incomode: „La patruzeci de ani distanță de la publicarea sa «incomoditatea» Evangheliilor ilustrată de Pronzato trebuie să fie și mai mult subliniată deoarece credința creștinilor oscilează astăzi între violetul geros al unei spiritualități generice fără gust și roșul aprins al unei excitări artificiale și furioase împotriva unei lumi de acum secularizate”. Printre numeroasele sale cărți există comentarii la Evanghelii, la Scripturi, culegeri antologice, biografii de sfinți și sfinte, figuri adesea necunoscute care prin unicul său mod de a scrie, uneori și umorist și ironic au făcut cunoscută istoria lor. Creștinii, susținea pr. Sandro, „nu au nevoie de idoli, sau de mituri entuziasmante, de cauze sublime pentru a porni la drum. Pur și simplu au nevoie de o privire binevoitoare asupra realității care îi înconjoară. Umorul este respectare a omului, a adevărului său”.
În „Un preot se spovedește” („Un prete si confessa”) publicată în 2013, cu ocazia celor 80 de ani ai săi, scrie: „Era în casă o străbunică. Eu încă nu mergeam la grădiniță, dar deja învățasem să fac ștrengării. Și îi furam bastonul. Din gura ei porneau invectivele cele mai colorate. Precum și o previziune: «Acest copil va deveni un delincvent»”. Însă rugăciunea sa de o viața a fost aceasta: „Rugăciunea mea, la 80 de ani, este încă aceea de atunci când eram în seminar: «Doamne, fă-mă să devin preot»”. Îi plăcea mult și să dea glas personajelor cele mai neobișnuite, pentru el mesajul evanghelic trecea și pe la lucruri și personaje zilnice. În „Novena de Crăciun în fața ieslei” („Novena di Natale davanti al presepio”) așa ca în „Evanghelii incomode”, printre ultimele sale cărți, dă glas magilor tâlhăriți, cărturarilor ignoranți, pescarilor căzuți în năvod, chiar și scutecelor lui Isus Prunc, dar și anumitor atitudini precum „viclenia” lui Petru, a învăța să fim mai puțin surzi și mai mult muți, a împărți față de a înmulți și așa mai departe.
Papa Francisc în călătoria sa istorică în Cuba, întâlnindu-l pe Fidel Castro, i-a dat acestuia un cadou deosebit: trei cărți care l-au însoțit ca preot tânăr – două dintre acestea erau de părintele Sandro, „Evanghelii incomode” și „Gura noastră s-a deschis la zâmbet” („La nostra bocca si aprì al sorriso”), aceasta din urmă o carte destul de specială care l-a făcut cunoscut și printre cititorii laici (ambele traduse la apariția lor și în limba spaniolă). Dacă s-ar voi să se rezume în puține cuvinte mesajul cărții, s-ar putea pune pe buzele lui Dumnezeu mai mult sau mai puțin aceste cuvinte: „Zâmbiți… Fiți înțelepți… Fără tragedii… Fără drame… Drepți!… La muncă! În genunchi, în rugăciune, pentru Ninive!” De asemenea: „Puneți umor în acțiunea voastră. Umorul nu este defetist. Dimpotrivă! Umorul, amintind omului limitele sale, îl invită la modestie, să nu se ia prea în serios, să lase spațiu Celuilalt.”
Cartea a fost după aceea prezentată la Târgul internațional al Cărții din Torino de Cardinalul de Torino, Severino Poletto, prieten și coleg de studii al părintelui Sandro cu un mare interes al publicului laic care cunoștea încă puțin această latură „glumeață” a Bisericii. Însă marea iubire a pr. Pronzato a fost mereu aceea față de Maria, căreia numeroase cărți ale sale îi sunt dedicate inclusiv ultima, „Toți la școala Mariei pentru a învăța bucuria” („Tutti a scuola di Maria per imparare la gioia”), apărută în primăvara acestui an. „Iubirea față de Maria trebuie mai mult șoptită decât strigată, mai mult ascunsă cu gelozie decât expusă”, scrie părintele Sandro, „pentru a reuși, nu spun să se pătrundă, dar măcar să se atingă în treacăt misterul acestei tinere femei care a spus «da» lui Dumnezeu și pentru noi”. „Nu am haruri speciale să îi cer, decât să rămân mereu îndrăgostit de Ea fără a arăta prea mult asta. Un soi de iubire clandestină, pe care mulți nu reușesc s-o ghicească. Mulțumesc, Marie, și condu sărmana mea peniță care ar vrea să spună lucruri care nu se pot spune”.
„În sfârșit afirm că Sfânta Fecioară Maria a apărut vizibil (mă gândesc îndeosebi la Lourdes și Fatima) unor copile și unor păstorași și a recomandat mereu rugăciunea ca soluție a problemelor cele mai zbuciumate din timpul nostru. Îți șoptesc într-o ureche, pentru ca nimeni să nu audă: «Te iubesc așa de mult». Și Tu ajută-mă să nu comit prea multe trăsnăi și să nu-i dezamăgesc pe cititorii mei, față de care simt o responsabilitate deosebită”. Funeraliile vor avea loc vineri, 28 septembrie, la ora 14.00, la biserica „Isus Înviat” din Lugano. Celebrarea va fi prezidată de Cardinalul Severino Poletto, Arhiepiscop emerit de Torino. (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru ITRC.ro)
